Gânduri înrimate!
Căzut,
Stau
în triste
Şi pesimiste
Simţiri
de păcate,
Prea adunate,
Necurăţate
Şi nespălate.
Găsi-mă-va
cine?
Tocmai
pe mine
numai
suspine,
Să mă
aline,
Să-mi
dea chemare,
Şi-mbărbătare,
În înserare,
În
tot ce-i frustrare.
Tresar
din paloare
Şi simt
o vigoare
Răscolitoare,
Îmbătătoare,
Şi-nălţătoare.
Şi-o
şoaptă senină
Îmi
spune-n surdină:
La
mine dar, vină!
Că-s
Maică divină,
Şi-s
ca o grădină,
De leacuri
plină.
Să nu
ştii tu oare
Că-s
vindecătoare?
Că
ştiu când te doare?
Că pentru
mâhnire
Am
tămăduire?
Să nu-ţi
fi spus fraţii
Că-s
plină de graţii?
Pornesc
în tăcere,
Cu o
plăcere
Dulce,
de miere.
Să-ţi
spun cuvinte,
Ce-mi
vin în minte.
Cu
încredinţarea
Că-mi
eşti alinarea,
Cu
datoria
Să-ţi
dau iubirea,
Ce-atât
mă leagă,
De nu
mă dezleagă
Nimic
pe vecie
De tine,
Marie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu