Vrem să cântăm şi noi astăzi şi să facem neîntruptă strigarea de laudă a atâtor oameni înscrişi pe firul bimilenar al Bisericii! Din gurile noastre vor ieşi aceleaşi cuvinte ca atunci: Osana, binecuvâtat cel care vine în numele Domnului! Care vine să ne mântuiască! E cel pentru care lacrimile pe care le varsă la vederea cetăţii sunt prea puţin, trădarea unuia dintre apostoli nu îndeajuns, batjocura, biciurea, încoronarea, încă nu dovada maximei iubiri! Totul trebuia să meargă mai departe, până la ultima suflare pe lemnul îngrozitor al crucii.
Îmi doresc să intru în Ierusalim cu ucenicii lui, cu El pentru a asista cu recunoştinţă la opera mântuirii noastre. El s-a despuiat pe sine luând firea sclavului. S-a umilit şi s-a lăsat umilit. Nu ne obşinuim noi aşa uşor cu un Dumnezeu umilit, spunea papa Francisc într-o predică. Însă e unicul drum al Dumnezeului nostru spre noi. Altul nu avem de la el. Iar lângă Isus se poate rezista doar păşind pe acelaşi drum. Cui să-i apară această cale uşoară? Cum să nu smitească ea mulţimi de oameni? Cum să fie mulţi susţinătorii ei!? Însă dacă nu în alte zile ale anului, măcar în aceste câteva zile, îmi doresc să simţim, urmărindu-l pe Isus, cât de bine este să fim în preajma lui!
Taina mântuirii noastre e mare! Slavă şi cinste Domnului şi Mântuitorului nostru!
O Săptămână cât mai sfântă vă doresc tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu