Isus ne învaţă să ne rugăm

24 februarie

Meditează

Când citim în biografiile sfinţilor că ei petreceau mult timp în rugăciune, ne întrebăm ce puteau să-i spună lui Dumnezeu. Ucenicii se întrebau cu siguranţă ce făcea Isus o noapte întreagă în rugăciune. Bineînţeles că nu rostea neîntrerupt cuvinte. Nici sfinţii nu consumau ore în şir rostind cuvinte. În evanghelie Isus nu ne interzice să petrecem mult timp în rugăciune, ci să bolborosim multe. E riscul să ne plictisim şi pe noi şi să-l plictisim şi pe Dumnezeu.

Isus ne-a lăsat o rugăciune în care a cuprins tot ceea ce făptura umană ar vrea să-i adreseze lui Dumnezeu: Tatăl nostru. E cunoscută de toţi şi rostită chiar şi de unii necreştini. Şapte cereri alcătuiesc conţinutul ei. O recităm des şi de multe ori mecanic, fără să realizăm ce lucruri măreţe sunt cuprinse în ea. „Tatăl nostru” e o rugăciune pentru lumea aceasta şi pentru cea de dincolo deopotrivă; în ea se reflectă existenţa prezentă (vrem ca Tatăl să ne dea astăzi pâinea) şi veşnicia deopotrivă (vie Împărăţia ta!).

Din toată rugăciunea, Isus reia o singură cerere, căreia îi ataşează o notă explicativă suplimentară: dacă noi iertăm semenilor noştri, ne va ierta şi pe noi Tatăl. De ce tocmai acest lucru primeşte un accent aparte? Propoziţia în sine se fundamentează pe o logică şi pe o dreptate elementară, pe înţelesul oricărui om: nu poţi pretinde de la Dumnezeu ceea ce tu nu vrei să dai aproapelui tău. Cât de inconştienţi suntem noi de acest adevăr, se poate vedea în viaţa noastră. Oare nu suntem noi o societate de creştini? De ce există atâtea discordii, şi litigii, şi procese, şi ură? De ce în locul iertării se preferă răzbunarea? De ce nu putem, dacă nu înainte de apusul soarelui, măcar în interval de câteva zile să ajungem la împăcare prin darul iertării? Ne dăm noi seama că-l condiţionăm pe Dumnezeu să nu ne ierte? Cum să mai putem rosti în pace rugăciunea lui Isus, dacă încălcăm şi nesocotim în mod atât de flagrant această precizare a lui? Ne facem rău şi aici şi în viaţa veşnică. Să primim de la Isus această lecţie a iertării ca să o aplicăm în relaţiile noastre interumane și ca să simţim vie relaţia noastră cu Dumnezeu.

Reţine

„Pentru păcatele tale, Dumnezeu te-a făcut pe tine judecător: dacă ierţi puţine, puţine ţi se vor ierta; dacă ierţi multe, multe ţi se vor ierta (sfântul Ioan Gură de Aur)