22 februarie
Meditează
Evanghelistul
Marcu relatează în formă foarte succintă ispitirea lui Isus. Timp de 40 de zile
a stat Isus în pustiu în compania fiarelor. Satana era ispititorul lui, în timp
ce îngerii îi slujeau. În prima duminică a Postului Mare ni se pune în faţa
ochilor minţii o realitate pe care, în trecerea noastră pe acest pământ, o
experimentăm cu toţii, fără nici o excepţie: ispita. Diferiţi maeştrii spirituali au scris tratate
despre ispită, au definit formele ei, au propus tehnici pentru evitare lor. Nicăieri nu
vom citi însă vreo reţetă pentru a scăpa efectiv de ispită. Oriunde şi oricât am
trăi, orice am face în direcţia virtuţii sau a sfinţeniei, niciodată nu ne câştigăm imunitatea în faţa tentaţiei. Încetează anumite ispite, vin altele în locul
lor, iar şirul nu se termină până în clipa în care închidem definitiv ochii.
Şi
Isus a fost ispitit. A fost ispitit şi-atât! Noi, în schimb, am fost duşi în
ispită şi am consimţit ei, păcătuind. Uneori am fost puternici şi ne-am
împotrivit. Am fost fermi în voinţa noastră. Cât de bine ne-am simţit ulterior!
O pace interioară ne învăluia sufletul. De ce nu este de fiecare dată aşa? De
ce nu putem să fim mereu
biruitori? Gânduri de acest gen ne frământă adesea. Autorul Scrisorii către
Evrei scrie: „Luptând contra păcatului, voi nu v-aţi împotrivit încă până la
sânge…”. Până unde ne-am împotrivit noi atunci când ne-am împotrivit? Nu cumva
am cedat când încă mai aveam rezerve de rezistenţă?
Suntem
în primele zile ale Postului Mare. Ne vor deranja tot felul de ispite, mai ales
în acele puncte în care ne-am propus să schimbăm ceva în purtarea noastră.
Lumea şi curentele ei de gândire liberală nu ne vor susţine în osteneala
noastră spirituală. Ispita în sine ca şi noţiune e dezbrăcată astăzi de
conotaţia morală gravă pe care a avut-o cândva. Cel la care va trebui să mergem
şi lângă care va trebui să rămânem pentru a fi învingători este Isus Cristos.
Cu imaginea Mântuitorului şi
a crucii lui în noi parcurgem fiecare zi de post stând în picioare şi
înfruntând-l pe Satana şi ispitele lui. Avem drept vitamine lectura Sfintei
Scripturi, rugăciunea, ajutorul îngerilor şi al sfinţilor.
Reţine
„Un om care nu
poate rezista ispitelor în viaţa de zi cu zi nu poate să gândească profund şi
nici să observe imparţial”. (Julien Green)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu