20 februarie
Meditează
Pe cei care cred
că postul este o întreprindere individualistă, profetul Isaia este pregătit
să-i contrazică cu prima lectura
de astăzi. Cel care crede că trebuie să canalizeze asupra sa toată
atenţia, veghind asiduu şi febril la propriile performanţe legate de abţinerile
culinare sau alte mortificaţii, încă nu posteşte aşa cum îi place lui Dumnezeu.
Un post autentic comportă neapărat o dimensiune comunitară sau socială. Un post
după voia Domnului nu se consumă în propria ogradă sau locuinţă, ci se deschide
spre interacţiunea cu ceilalţi.
În tabloul pe
care îl zugrăveşte profetul ne regăsim din păcate şi noi cu postul nostru. Ce folos dacă mâncăm mai
puţin, dar continuăm divergenţele, certurile sau neînţelegerile cu anumite
persoane? Ce rost are să ne umilim în faţa Domnului sau să împreunăm mâinile
înaintea altarului când înaintea copiilor proprii, a colegilor de serviciu continuăm cu apucăturile
autoritariste şi aerele impozante? Ce sens are să nu ne mai cumpărăm
haine, atâta timp cât surplusul din garderobă nu-l dăm celor care au nevoie? Despre
un călugăr se spunea că postea de trei ori pe săptămână. Un altul făcea
următoarea remarcă cu
privire la el: Iată a învăţat să postească, dar nu și să-și țină în frâu mânia!
Postul e benefic trupului și minții, renunțările de tot felul, mortificațiile
sunt plăcute Domnului. Însă necuplate cu faptele de caritate sau de milostivire
pe care le facem celorlalţi, sunt ca o investiție în mijloace, fără a lua în
seamă şi scopul. Conjugând dimensiunea personală cu cea socială, ne câştigăm
dreptul să strigăm către Dumnezeu și el se obligă să ne răspundă prompt: „Iată-mă!”
Suntem în a treia zi a Postului şi timpul e
departe de a fi expirat. Poate încă n-am luat nici o propunere pentru sufletul
nostru. Profetul Isaia ne poate inspira, aşa încât să fim siguri că n-am
pierdut din vedere esenţialul pentru acest timp. Să nu ne închidem ochii la
nedreptăţile sociale care se petrec în jurul nostru! Tăcerea noastră ne putem
face coresponsabili şi deci vinovaţi. Militând pentru adevăr în spaţiul public, pentru cei defavorizaţi,
ne angajăm pentru cauza lui Dumnezeu şi-i facem posibilă prezenţa în noi şi în
mediul în care trăim.
Reţine
Dacă Postul pe
care îl facem nu aduce un plus de calitate vieţii noastre sociale, înseamnă că
este unul de care nu nici Dumnezeu nu este interesat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu