Dumnezeu are aşteptări de la noi!

     Şi Isus a mai spus o parabolă. Una legată tot de vie, de viticultori. Şi Isaia a spus tot o parabolă. Cât de frumos începe lectura din cartea lui: "Voi cânta pentru prietenul meu cântecul celui ce mi-e drag despre via sa". Mi-l pot imagina în piaţă declamându-şi textul, cu un ton răsunător, cu o audienţă tot mai mare. Subiectul e incitant: cineva depune tot efortul pentru o vie. O drăgălăşeşte, îi arată o atenţie pasionată. De-ar putea fi via conştientă chiar şi pentru o străfulgerare de moment de  o aşa investiţie, cred că şi-ar dori imediat să rodească de mai multe ori pe an! Aşteptarea prietenului şi a ascultătorilor deopotrivă este surprinzător înşelată. Tânguirea celui care lucrase atât de mult în vie şi pentru vie e preluată şi de adunare: "Ce-aş mai fi putut face viei mele şi nu i-am făcut? El ştie deja ce urmează să facă: absolut totul pentru grabnica ei distrugere. Şi ascultătorii lui nici nu ştiau că de fapt ei erau chiar via! 

     Ne mutăm pe axa timpului mai încoace cu 800 de ani şi-l vedem pe Isus în mijlocul oamenilor. Are pregătită o altă parabolă. Destinatarii ei sunt bine precizaţi: mai-marii preoţilor şi farizeii. Aşadar nu toţi oamenii. Lor le cuprinde într-o singură parabolă istoria unui popor pe întinsul a sute de ani. Se cuprinde şi pe sine, cu destinul lui pământesc. Cum şi cât au înţeles atunci fariseii substratul parabolei, nu ştim. De data aceasta răspunsul la întrebarea lui Isus: "Ei bine, când va veni stăpânul ce le va face acestor viticultori?" nu este dat de el, ci de ascultători: "Ca pe nişte răi ce sunt, îi va ucide fără milă". E răspunsul lor, înmuiat într-o dreptate vindicativă. Aşadar, nu Isus spune asta, ci fariseii. Din partea lui Isus vine un alt răspuns: cel cu piatra unghiulară. Ar proceda Dumnezeu aşa cum spun ei? S-a verificat asta în cazul lui Isus Cristos? Gestul uciderii Fiului a fost convertit de Dumnezeu în lucrare de mântuire.

    Ne-am putea întreba: de ce a mers atât de departe Dumnezeu? De ce l-a mai trimis pe Fiul său? A subestimat el cumva răutatea oamenilor? A ştiut şi totuşi ni l-a trimis. Numai ca să ne mântuim! Să rămânem în vie! Dumnezeu are aşteptări de la noi. Începe o nouă săptămână. Investiţia lui este verificabilă la fiecare om în parte. Trebuie să aducem roade! Putem...şi ştim bine asta!