Corpus Domini!

Laudă şi mulţumire să fie în orice moment,

Preasfântului şi dumnezeiescului Sacrament

 



    Joia Verde e una din sărbătorile pe care le-am îndrăgit mult în copilărie. Era sărbătoarea Preasfântului Sacrament care în acea zi ieşea în procesiune şi trecea pe la fiecare colibă care i se pregătea prin sat, ca să poposească, să binecuvânteze oamenii adunaţi, iar apoi să meargă mai departe până când se întorcea în tabernacol. Era o stare de mobilizare generală, mai ales pentru femei. Tot ce puteau să aibă casele mai frumos ca zestre: covoare, tapeturi, preşuri, era adus afară pentru a împodobi locul unde Isus Cristos zăbovea pentru câteva clipe pentru a fi adorat.

       În faţa lui Isus înălţat de mâinile preotului îngenunchia toată adunarea, fără să stea pe gânduri că praful ar murdări pantalonii sau că gestul ar fi prea exagerat. Căci cine putea să fie mai mare, mai sfânt, mai adorabil, mai lăudabil decât măreţul ascuns în ostia cuprinsă de monstranţă? Cântările erau răsunătoare, copiii mulţi care roiau în jurul baldachinului. Nu ştiu de ce-mi părea mie că prin case nu rămânea nimeni, atâta lume se strângea pe stradă. Nu trebuia să înţeleg mult ca să simt că acolo se manifestă ceva scump pentru inima credincioasă a fiecărui om. Nu mi-a explicat nimeni ce căuta baldachinul peste Sfânta Taină, de ce se numeşte monstranţa monstranţă, şi pentru ce veneraţia mai presus de orice a lui Isus Euharisticul. Mi-e dor de aceea credinţă de copil, mică şi totuşi atât de mare, de misterul pe care îl simţeam în biserică şi în tot ceea ce era manifestare de credinţă.

     Frumoasă şi minunată este Taina Sfintei Euharistii! Să credem că în bucata de ostie consacrată îl avem pe Isus, să-l credem pe el pe cuvânt, să credem fără să ajungem să vedem vreodată! Să credem şi să ne bucurăm cu el în faţa noastră, cu el în noi, să facem sărbătoare, să jubilăm purtăm un trofeu în mijlocul nostru, un tezaur, o comoară mai presus de orice comoară, ştiind că în procesiunile noastre roiesc îngerii în cete, cântând şi adorându-l împreună cu noi pe Isus, Pâinea vieţii şi a îngerilor!

     Mă bucur şi mă uimesc la gândul  că ocupaţia mea zilnică este sfânta Liturghie. E ceva cutremurător de măreţ, de care nu îmi dau seama îndeajuns de mult! Ce activitate să fie de o calitate mai înaltă, mai eficientă, mai profitabilă? În care alt loc să găseşti atâta sacru? Unde să se întrepătrundă omul cu Dumnezeu mai mult? Unde să fie mai multă îndestulare pentru suflet?  

      Isus în Preasfântul Sacrament, în Taina Altarului, în dumnezeiasca Euharistie! Isus rămas cu noi pentru ca să ne hrănească, să ne iubească şi să fie iubit! În faţa lui ne închinăm şi pe el îl rugăm hrana sufletelor noastre pe drumul vieţii.