duminică, 17 august 2014

Rugăciunea perseverentă a unei femei




    Adevărul că nimeni nu este exclus de la mântuire îl învăţăm de mici şi îl auzim mai apoi la multe predici sau cateheze, mai ales în asociaţie cu sintagma "planul lui Dumnezeu". Acesta (planul), ni se repetă, este mare și îi vizează pe toți oamenii, pentru care Dumnezeu are aceeași ofertă de mântuire. Biblia vorbește despre universalismul mântuirii nu doar în Noul, ci și în Vechiul Testament, mai ales în scrierile profetice. Atitudinea dură a lui Isus față de femeia păgână, ilustrată în cuprinsul evangheliei din această duminică, ne lasă în încurcătură. Cum să punem împreună tratamentul expeditiv al lui Isus cu profilul său atât de milostiv și nediscriminatoriu, dovedit în atâtea alte pasaje evanghelice? Era destulă suferinţă în viaţa femeii ca să nu mai fi trebuit să se adauge asemenea cuvinte lipsite de mângâiere!
       Dacă nu ne interesează câtuși de puțin contextul istoric al întâmplării relatate de Matei (dar și de Marcu), riscăm să rămânem cu o mare dezamăgire la adresa lui Isus. Dacă interpretăm în mod discreţionar, fără a vedea împrejurarea care a provocat aceste cuvinte şi realităţile timpului respectiv (Sitz im Leben), purtarea lui Isus ne apare blamabilă şi supărătoare.  
    Pentru a evita un asemenea sentiment, e bine să nu scoatem întâmplarea din matca istorică în care s-a născut. Irelevante sunt pentru noi astăzi și naționalitatea femeii, și denumirea localităților, Tir și Sidon, și expresia "oile pierdute ale casei lui Israel". Pentru noi, da, însă nu şi pentru cei de atunci. De aceea e folositoare pentru înţelegerea cuvintelor lui Isus şi diferenţa dintre Isus-istoric şi Isus supra-istoric. În acest moment precis al vieţii sale pământeşti, Isus poate limita misiunea ucenicilor doar la poporul Israel (Nu mergeţi decât la oile pierdute ale casei lui Israel! cap. 9 din Evanghelia dupa Matei), însă după înviere, el le spune ucenicilor altceva: Mergeţi la toate popoarele! (cap. 28 din acceaşi evanghelie). Activitatea lui Isus se desfăşoară doar în interiorul Israelului. De ce? El a fost trimis pe durata existenţei sale istorice, pământeşti, doar la evrei, nu şi la Roma, sau Atena, sau în altă parte a acestei lumi. Acest lucru îl precizează femeii din Canaan. Dar, ca şi în cazul centurionului roman, Isus nu este indiferent la strigătul după ajutor al unui om. Şi, interesant lucru, tocmai păgânii primesc cele mai frumoase complimente din partea lui. Naţionalitatea păgână îi plasează în afara razei de acţiune a lui Isus. Credinţa, în schimb, le atrage favorul şi admiraţia lui
     Demnă de toată admiraţia rămâne pentru noi în această duminică femeia. Perseverenţa, răbdarea, insistenţa, umilinţa ei sunt calităţi pe care, într-un asemenea grad, greu le-ar fi demonstrat un bărbat în situaţia respectivă. Mândria bărbătească ar fi blocat probabil orice perseverenţă. Femeia nu are numai credinţă, ci şi o inteligenţă ascuţită, o înţelepciune adâncă. Preia imaginea lui Isus şi o foloseşte pentru a-l contrazice. Cum să rămâne Isus insensibil la problema ei? 
    Împotriva concepţiei conform căreia nu e de nici un folos rugăciunea pentru că Dumnezeu face oricum ce vrea el, se ridică atitudinea femeii. Cine vrea să se eschiveze, merge pe această concepţie. Ea de fapt îl scuteşte de munca rugăciunii. Cine însă vrea să simtă intervenţii divine în viaţa lui, se roagă, în mod regulat şi cu umilinţă.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu