Vremea de Paşti

De ce păstorului îi place orice vreme

Un călător: "Cum va fi vremea azi?"
Păstorul: "Aşa cum îmi place mie."
De unde ştiţi  că vremea va fi chiar aşa cum vă place dumneavoastră?
"Am experimentat faptul, prietene, că nu primesc de fiecare dată ceea ce îmi place. Aşa că am învăţat să-mi placă mereu ceea ce primesc. De aceea sunt foarte sigur: vremea va fi astazi aşa cum îmi place mie." Orice s-ar întâmpla, ţine de noi dacă vedem în faptul întâmplat o nenorocire sau o fericire. 
(Anthony de Mello, De ce păstorului îi place orice vreme, Povestiri înţelepte)

Nu a fost cea mai frumoasă vreme pentru a sărbători Paştele anul acesta. Chiar în sâmbăta dinaintea duminicii Învierii Domnului, Sâmbăta Mare, s-a întors totul pe dos. Cineva saluta într-un fel amuzant revenirea zăpezii. Nu ar fi trebuit să fie aşa, pentru că noi legăm în mintea noastră vremea din natură cu conţinutul sărbătorii, şi auzim în predici frumoase analogii între reînvierea naturii şi reînvierea la viaţa spirituală a tuturor prin Învierea Domnului. Am plecat în Sâmbâta Mare să sfinţesc în mai multe locuri, aşa cum e tradiţia pe aici, bucatele aşezate cu multă grijă în coşurile frumos împodobite şi acoperite cu pânze pe care erau înscripţii şi motive pascale. Totul se petrecea afară, în natură. Ploua peste noi şi era şi rece! Dar nu-mi amintesc să fi întâlnit vreun chip posomorât, posac, indispus. Ba în ciuda ploii au fost mulţi până şi copilaşii şi starea generală a fost tot de sărbătoare!

Cine încă nu s-a maturizat sau pretinde ca lucrurile să se petreacă după capriciile lui, este convins că trebuie să primească doar ceea ce îi place şi că numai atunci şi numai aşa viaţa poate fi declarată una fericită. Cine a trecut (trecere-Paşte) prin tot felul de temperaturi şi a simţit tot felul de răceli sau fierbinţeli, mai cu seamă omeneşti, ştie să accepte şi să iubească ceea ce primeşte. De aceea, Paştele anului acesta a fost în ciuda vremii o sărbătoare solemnă care ne-a adunat şi la biserică şi acasă şi a trezit în noi cele mai nobile şi înălţătoare sentimente; ne-a deschis chipurile şi ne-a încălzit inimile. Şi-apoi gândind că Paştele e o mare Duminică, întinsă, liturgic vorbind, pe durata a 50 de zile, vremea nu se va încăpăţâna să rămână în dezacord cu simţămintele noastre, ci se va face din ce în ce mai frumoasă şi mai plăcută, iar natura prin transformările care o aşteaptă va vesti puternic fără să întrebuinţeze un cuvânţel că Învierea nu e doar în Biserică şi în oameni, dar că  e în fiecare colţişor de pământ care se înverzeşte, în fiecare copac care se îmbracă, în toată natura, căpătând astfel dimensiunile unui adevărat eveniment cosmic!