Dincolo de nori
"Norii nu ne pot înșela. Cerul este mereu albastru" - Citesc de fiecare aceste cuvinte gravate pe un mozaic cu fundal albatru, aflat la azilul de bătrâni din acest oraş (sper să pot posta cândva şi o fotografie!). Nu ştiu de ce, din mulţimea mesajelor afişate pe peretele dintre cele două etaje, mi se fixează ochii de fiecare dată mai întâi pe acest citat şi apoi fugar pe celelalte. Mă întreb oare cum îl citesc înaintaţii în vârstă din acea casă? Spre ce fel de nori îi poartă gândurile? Cuvintele vor parcă să pună în gardă, să prevină de la o pripită iluzie: viaţa este ameninţată de multe tulburări, zarea nu e mereu luminoasă. Nimic de comentat.Totuşi dincolo de orişice inconvenienţe şi supărări, de inevitabilele cancanuri cotidiene se deschide nesfârşita boltă albastră. Sufletele dozate cu optimism şi cu o anumită atitudine de zeflemea faţă de şicanele inerente ale vieţii reuşesc să transgreseze stratul de nori care atârnă între cer şi pământ şi care, spre încurajarea noastră, nu este niciodată impenetrabil. Ele rămân de fapt dincoace de nori, însă starea lor de spirit îi plasează dincolo de aparenţa că viaţa e continuu înnorată, adică dincolo de nori, unde cerul este doar albastru.
"Norii nu ne pot înșela. Cerul este mereu albastru" - Citesc de fiecare aceste cuvinte gravate pe un mozaic cu fundal albatru, aflat la azilul de bătrâni din acest oraş (sper să pot posta cândva şi o fotografie!). Nu ştiu de ce, din mulţimea mesajelor afişate pe peretele dintre cele două etaje, mi se fixează ochii de fiecare dată mai întâi pe acest citat şi apoi fugar pe celelalte. Mă întreb oare cum îl citesc înaintaţii în vârstă din acea casă? Spre ce fel de nori îi poartă gândurile? Cuvintele vor parcă să pună în gardă, să prevină de la o pripită iluzie: viaţa este ameninţată de multe tulburări, zarea nu e mereu luminoasă. Nimic de comentat.Totuşi dincolo de orişice inconvenienţe şi supărări, de inevitabilele cancanuri cotidiene se deschide nesfârşita boltă albastră. Sufletele dozate cu optimism şi cu o anumită atitudine de zeflemea faţă de şicanele inerente ale vieţii reuşesc să transgreseze stratul de nori care atârnă între cer şi pământ şi care, spre încurajarea noastră, nu este niciodată impenetrabil. Ele rămân de fapt dincoace de nori, însă starea lor de spirit îi plasează dincolo de aparenţa că viaţa e continuu înnorată, adică dincolo de nori, unde cerul este doar albastru.
Apropo, cei de la Holograf ne zic că dincolo de nori "e-o rază de lumina", e "lumea mea".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu