Habem Papam, 19 aprilie 2005

Papa Benedict al XVI-lea

7 ani de pontificat

19 aprilie 2005-19 aprilie 2012

    În seara zilei de 19 aprilie, la 18.43, în urmă cu exact 7 ani, cardinalul Jorge Arturo Medina Estevez anunţa întreaga lume catolică în limba latină: Habemus Papam! Cu emoţie puternică auzeam numele celui ales, al 265-lea papă din Istoria Bisericii: cardinalul Joseph Ratzinger, cu numele BENEDICT AL XVI-LEA. 

Ca să simţi fascinaţia unui asemenea moment, rezervat chiar unui secol doar de puţine ori; ca să explodezi de o bucuria care nu vine exclusiv asupra ta şi nu este numai a ta, ci a unei mulțimi care depășește 1,2 miliarde de oameni, ca să jubilezi că în fruntea Bisericii este un papă, trebuie să ai un suflet catolic. 

       Sunt convins că de alegerea lui s-au bucurat și mulți alții care nu pot să declare despre ei că sunt catolici. Dacă nu în acel moment, cu sigurantă ulterior. Cine este pentru noi papa? De ce este misiunea lui atât de importantă în Biserică? De ce nu ne putem concepe Biserica în afara lui? De 
ce nu intră în imaginația noastră faptul de a renunța la papa? În persoana umană a papei, noi vedem un principiu de unitate vizibilă pentru Biserica Romano-Catolică, adică pe acel unul în care ne înțelegem cu toți uniți pe acest pământ în credința creștină a Bisericii una, sfântă, catolică şi apostolică; îl vedem pe urmașul sfântului Petru, investit cu o misiune de ordin divin; îl vedem pe vicarul lui Isus Cristos, pe cel ales de Domnul pentru a-i întări pe frații săi. El este în fruntea noastră în demnitatea unică și inconfundabilă de servus servorum Dei, îmbrăcat în grandoarea unei vocații care găsește cele mai modeste și umile expresii de manifestare.   

Iubiţi fraţi şi surori, cardinalii m-au ales pe mine, un simplu şi umil lucrător al viei Domnului 

sunt primele cuvinte pe care le-a rostit papa Benedict în calitate de papă. Bilanţul activităţii lui în aceşti 7 ani de pontificat este pentru un om de vârsta lui uimitor şi fascinant: 23 de călătorii apostolice internaţionale, 26 de călătorii în Italia, patru sinoade ale episcopilor, trei Zile Mondiale ale Tinerilor, trei enciclice, Anul Paulin, Anul Sfintei Preoţii şi nenumărate discursuri. Umilul slujitor în via Domnului, aşa cum s-a definit, a putut să realizeze toate aceste lucruri. Pentru aşa o uriaşă muncă pastorală, puterile omeneşti fireşti nu sunt suficiente. În munca lui a fost cu siguranţă mereu asistat de puterea şi harul Domnului.           
       Mă bucur astăzi împreună cu mii şi milioane de creştini şi-mi unesc rugăciunea cu a lor, pentru a-l implora pe Dumnezeu, ca într-un cor imens, să-l binecuvânteze cu harurile sale, să ni-l păstreze sănătos şi puternic şi plin de harul şi lumina sa. Cuvântul lui să fie o suflare verbalizată a Duhului Sfânt; conducere lui o bineprimită slujire de toţi oamenii; pe chipul lui senin şi blând să transpară  strălucirea chipului Mântuitorului nostru. Sfânta Fecioară să-l ocrotească şi să-l ţină departe de orice rău. "Victorii şi haruri nespuse Bisericii tale tu dă-i, păstrează-l pe Papa, Isuse..."Amin.