miercuri, 2 noiembrie 2016

...să se odihnească în pace. Amin.





     Îi comemorăm astăzi pe credincioşii răposaţi. Ei au plecat dintre noi cu semnul credinţei şi dorm somnul păcii. Avându-i pe ei în amintire, ne gândim inevitabil la propria moarte, la inexorabila despărţitură dintre viaţa de aici şi cea de dincolo. Reflecţia asupra morţii sporeşte calitatea vieţii prezente. Multe lucruri cu valoare terestră se relativizează masiv, iar zbuciumul şi încordarea pentru atâtea lucruri cotidiene devine infim şi nesemnificativ. Întrebarea cu privire la cât de apt de veşnicie eşti în momentul de faţă poate fi cotropitoare. Cei de care suntem nevoiţi să ne despărţim sunt cu timpul tot mai mulţi. Însă de ei ne apropiem tot mai mult cu fiecare nouă zi. 
      La fel ca toţi credincioşii în care speranţa în viaţa veşnică şi în înviere este vie, mi-am acordat clipe de linişte, nu în altă parte decât în cimitir, pentru a-i aduna în rugăciune pe toţi cei dragi. E binefăcătoare atât liniştea cu care te petreci printre morminte cât mai ales gândurile care rodesc din ea. Cel care este Învierea şi Viaţa să-i facă părtaşi pe toţi de fericirile cereşti. Amin

(pozle de mai jos sunt din cimitirul parohial, Weiz)


















 

Un comentariu:

  1. Cimitirul pare o gradina in care te poti plimba in liniste. Poti citi in flori și in lumina calda a lumanarilor iubirea si recunostinta celor vii pentru cei adormiti in Domnul!

    RăspundețiȘtergere