Începând cu această seară privesc spre coroana de advent şi văd pâlpâirea a trei flăcări mici de lumânare. Mă reculeg şi-i mulţumesc Domnului pentru tot ce am "agonisit" în contul sufletului meu (şi al altora) în această săptămână. Zilele se perindă uşor. Cu mine. Cu ceilalţi. Cu revederi inopinate în oraş, cu dialoguri scurte. Cu lecturi diferite, cu mici texte meditative de pe masa mea de birou, cu tăceri intermitente şi rodnice, în cameră. Cu figura misterioasă (cel mai mare dintre cei născuţi din femeie şi cel mai mic în împărăţia cerurilor!) a lui Ioan, cu regăsiri lăuntrice plăcute în biserică. Toate sub baldachinul unei sărbători spre care ne îndreptăm, care vine singură spre noi, care străjuieşte cursul atâtor gânduri şi în funcţie de care sunt şi cumpărăturile, şi discuţiile, şi celebrările, şi urările, şi cadourile, şi poşta şi atâtea altele. Ce poate avea mai mult farmec decât Crăciunul? Ce poate să întreacă "magia" contopirii omenescului cu divinul în pruncul Isus? Cu ce sărăcie a sufletului ne-am confrunta dacă ne-ar lipsi Crăciunul?! Aşa un fluviu de gânduri bune primim din toate părţile, pe orice mijloc de comunicare. Generozitatea multora este proaspăt activată, bunătatea are culori mai expresive, simţămintele sunt mai calde, întâlnirile mai cordiale. Nu este fascinant cât de multe reuşeşte să pună în mişcare Pruncul cu venirea lui?
A treia lumânare arde paşnic, ca şi celelalte două. Să ardă numai pentru gânduri bune, pozitive, pentru activităţi frumoase, pentru rugăciuni profunde, pentru întâlniri de suflet! Pentru toate acestea lucruri, ne dorim ca această a treia lumânare să ardă. Gaudete este invitaţia duminicii a 3-a din Advent: Bucuraţi-vă! De ce natură sunt adevăratele noastre bucurii? Cât interes ne dăm pentru bucuriile spirituale? Bucuria noastră are legătură substanţială cu Isus, cu Domnul. În jurul ei se pot aşeza concentric toate celelalte. În funcţia de ea, toate celelalte îşi primesc cea mai frumoasă justificare şi intensitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu