Cât despre inimă, să-l lăsăm pe Isus să ne înveţe!

   Ascultăm astăzi la sfânta Liturghie una dintre cele frumoase pasaje ale evangheliei după sfântul Matei: "Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi...Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci sunt blând şi smerit cu inima." Cine nu se simte nici ostenit, nici împovărat, poate să nu meargă! Dar cine dintre noi nu încearcă sentimentul ostenelii şi al împovărării pe parcursul anilor? Cui nu-i pare la un moment dat viaţa întreagă o povară? Invitaţia lui Isus ar putea opri avântul nostru după ce am auzi din gura lui cuvintele: Luaţi jugul meu asupra voastră! Ce fel de odihnă să fie aceea din care jugul nu-i exclus? Cum să stea împreună starea de relaxare cu prezenţa jugului? Suntem nedumeriţi în faţa unei oferte atât de contradictorii. Cum să-l înţelegem? E deosebit de important pentru noi să nu lăsăm deoparte şi următoarele cuvinte: Învăţaţi de la mine...! Ceea ce ni se dă să învăţăm, e blândeţea şi umilinţa inimii. A Inimii lui Isus! 

      Evangheliştii nu au fost preocupaţi să ne descrie în operele lor trăsăturile fizionomice ale lui Isus, eventualele capacităţi fizice, psihice sau vreo înzestrare umană anume. La rândul lui, Isus nu ne-a spus ce tehnici de gândire sau de meditaţie să aplicăm, cum să perseverăm mai bine în post, ce să învăţăm de la natură sau lucruri de acest gen. El a ţinut, în schimb, să ne spună ceva despre inima lui; el a vrut să învăţăm ceva de la inima lui. Ceva simplu, ceva pe măsura înţelegerii oricărui om, într-un limbaj accesibil, dacă nu oricărei minţi, în mod sigur oricărei inimi. Prin discursuri docte, înalte, prin termeni abstracţi, prin exegeză dificilă facem greşeala să îl complicăm pe Isus. El însă a fost simplu, a vorbit simplu, profund, mişcător, în aşa fel încât să-l înţeleagă oricine. Blândeţea şi umilinţa sunt cuvintele de aur care descriu inima dumnezeiască a lui Isus. Ce contează cel mai mult în această viaţă? Ce lucru are valoare maximă? Coeficientul de inteligenţă? Studiile? Diplomele? Capacităţile artistice? Notorietatea? Estetica exterioară? În absenţa celor două mari cuvinte: blândeţea şi umilinţa, acestea toate pălesc în valoarea lor. 

        Azi învăţăm de la Isus, chiar dacă suntem în vacanţă. Ceva mai bun n-am putea primi pentru suflete la şcoala duminicală! De asimiliarea acestei lecţii şi, mai ales, de aplicarea ei depind atât de mult "confortul nostru spiritual" pe acest pământ.