Învierea lui Isus, marele Început!

    Pe toată faţa pământului răsună astăzi un adevăr pe care trecerea celor două milenii de la naşterea lui nu-l umbreşte şi nici nu-l diminuează, ci îl răspândeşte şi-l proclamă cu o forţă tot mai mare: învierea glorioasă din morţi a Domnului nostru Isus Cristos. Biografia lui Isus Cristos nu se termină pe Golgota, odată cu moartea lui. Evangheliile nu se opresc la punerea lui Isus în mormânt. Ele se încheie făcând referinţă la prima zi a săptămânii, ca noi să înţelegem limpede că la sfârşitul lor ne aflăm de fapt în faţa unui Început grandios. Zerah, un personaj din filmul lui Zeffirelli, "Jesus of Nazareth", care pledează alături de Sinedriu pentru lichidarea lui Isus, are grijă ca mormântul lui Isus să fie bine păzit. Preocuparea lui faţă de un mort are şi un aspect ridicol, însă doleanţa lui este respectată şi împlinită. În dimineaţa învierii, vestea că Isus nu mai este în mormânt îl aruncă într-o teribilă nelinişte. Se deplasează el însuşi la locul îngropării. Coboară treptele din interiorul acestuia. În scenă apare la un moment dat singur, cu o privire pătrunzătoare, fixată mai întâi pe pânzele rămase pe lespedea de piatra şi apoi proiectată cumva în viitor. Cuvintele pe care urmează să le rostească sunt de un adevăr cutremurător şi capital pentru istoria creştinismului şi implicit a umanităţii: Acum începe. Începe totul.
       Inspiraţia regizorului pentru aceste cuvinte a fost maximă. În dimineaţa învierii a început din nou totul. Constatarea pe care o făcea Zerah avea proporţii cosmice, nebănuite pentru el. Ceea ce începea atunci, avea să nu mai fie stăvilit de nici o forţă umană, de nici un curent de gândire, de niciun întuneric.

    Mormântul gol al lui Isus a devenit dovada invincibilă că din el a ieşit viaţa. Locul care a adăpostit trupul mort al lui Isus a rămas gol în ciuda tuturor încercărilor de a găşi într-însul urmele morţii. Încercările au eşuat şi s-au spulberat în negurile timpurilor. În locul lor se vor găsi mereu şi mereu altele. Şi noi vom fi mereu pregătiţi să răspundem cu întrebarea îngerului: "De ce-l căutaţi pe cel viu printre cei morţi? A înviat!" Teoriile care se vor grăbi să anihileze adevărul învierii se vor prăbuşi unele în altele prin ridicolul pretenţiei de a fi toate verosimile şi, mai ales, prin contradicţiile în care se vor încâlci. Ceea ce noi ştim, este că nimeni nu va putea şti vreodată cu certitudine apodictică că Isus nu a înviat. Ceea ce noi credem, este că Isus a treia zi după moartea sa a înviat glorios din morţi!  

      Sărbătorim triumful vieţii asupra morţii, al iubirii asupra răutăţii, al luminii asupra întunericului. Sărbătorim cel mai adânc sens al vieţii umane, pe care nu moartea o pecetluieşte şi o defineşte, ci viaţa de după moarte. Învierea lui Isus să fie în noi sursa inepuizabilă a speranţei şi a bucuriei, a iubirii cu care vom păşi într-o bună zi de la această viaţă la Viaţa Celui Înviat!