Ucenicii în misiune

 

Evanghelia zilei

 

În acel timp, Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai săi, le-a dat putere şi autoritate asupra duhurilor rele şi să-i vindece pe cei bolnavi. ² Apoi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi ³ şi le-a spus: "Să nu luaţi nimic cu voi la drum, nici toiag, nici sac de merinde, nici pâine, nici bani şi nici haină de schimb. ⁴ Dacă vi se oferă găzduire într-o casă, rămâneţi în ea până veţi pleca din localitatea aceea. ⁵ Şi dacă oamenii nu vă vor oferi găzduire, ieşiţi din localitatea aceea, scuturându-vă praful de pe picioare; aceasta va fi o mărturie împotriva lor". ⁶ Cei doisprezece au plecat şi au mers din sat în sat, predicând evanghelia şi vindecându-i pretutindeni pe cei bolnavi.

Meditează

Prima trimitere în misiune a ucenicilor poate fi comparată cu anul pastoral-social pe care candidatul la preoție trebuie să-l parcurgă înainte de a primi hirotonirea. Experienţa ieşirii între oameni este un fel de pregustare a ceea ce urmează să fie misiunea apostolică în sine. Cât îi priveşte pe ucenici, Isus investise deja în instruirea lor. Acum aveau parte de o examinare pe terenul de activitate. Ei trebuiau să dovedească, fără Isus lângă ei, că sunt dispuși să acționeze complet în numele lui, pierzându-se din vedere pe ei şi interesele lor personale. La întrebarea, despre ce a predicat Isus Cristos, răspunsul este simplu: Împărăția lui Dumnezeu. Parabolele lui au fost modul prin care el a căutat mai curând să ilustreze decât să explice misterul împărăției, dumnezeieşti şi omeneşti deopotrivă, care nu este din lumea aceasta (cf In 18,36), dar care se desăvârșește cu lumea întreagă.  

Ucenicilor nu le revine o altă temă de predicare decât cea auzită la Maestrul lor, pentru că răspândirea împărăţiei lui Dumnezeu ia timp și cere mobilizarea tuturor forțelor până să devină o realitate atotcuprinzătoare. Ne uimește cât de restrâns trebuie să le fie „echipamentul” de drum. Gestul ștergerii prafului de pe picioare este și el plin de interogație. Pentru credibilitatea lor, ucenicii trebuie să posede minimul de lucruri de care au nevoie. Ei nu trebuie să dea impresia că ar lucra pentru vreun profit material personal, în cazul în care s-ar deplasa cu un arsenal întreg de lucruri. Succesul misiunii nu stă în dotarea lor exterioară și nici în capacitățile lor omenești. De la Isus au primit autoritate asupra duhurilor și putere de vindecare. Ei acționează conduși de Providență, în numele lui Isus.

Biserica perpetuează prin activitatea ei de evanghelizare munca apostolilor. Bineînțeles că lucrurile nu se derulează exterior la fel ca în prima misiune. Ceea ce posedă Biserica pare să fie în discrepanță cu ceea ce citim în îndemnurile lui Isus. Însă aici este evocată prima misiune, scurtă temporal. Biserica de astăzi cere susținere financiară sau materială, asemenea celei primare (cf. 1Cor 16) care avea în uzanță colecta, pentru ca ea la rândul ei, să poată să ajute, să susțină pe cei nevoiași. Ea solicită ajutor nu pentru a agonisi, ci pentru a dărui mai departe. Când toată activitatea ei este sub semnul iubirii celuilalt şi al ascultării de Isus, atunci împărăţia pe care o predică este în desfăşurare şi se îndreaptă neîndoielnic spre împlinire.