Rudenia cu Isus

Evanghelia zilei

 În acel timp, mama şi rudele lui Isus au venit la el, dar nu puteau să ajungă până la el din cauza mulţimii. ²⁰ Cineva i-a spus: "Mama şi rudele tale stau afară şi doresc să te vadă". ²¹ El le-a răspuns: "Mama şi rudele mele sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc".

Apartenenţa la o familie, ideea de descendenţă, importanţa legăturilor de sânge aveau pentru omul antic o însemnătate mult mai mare decât pentru cel modern. Ele relevau un alt tip de aşezare în societate faţă de cel de astăzi. Înţelegem de ce evangheliştii Matei şi Luca ne lasă în scris o genealogie a lui Isus. Identitatea lui Isus se definea prin descendenţii pe care i-a avut, prin prisma familiei de provenienţă.

            Replica lui Isus la informaţia care i s-a adus, că îl aşteaptă afara mama şi rudele, contrazice categoric aceste afirmaţii şi lasă o urmă de perplexitate în ascultătorii lui de atunci. Aceştia ştiau că până şi simplul fapt de a fi membru al poporului ales era un privilegiu care aducea cu sine şi anumite drepturi. Pentru a-l avea însă aproape pe Isus, nu ajunge să scandezi că eşti în legătură de rudenie cu el, că împărtășești aceeași naționalitate. Înrudirea cu el, câştigarea familiarităţii lui sunt posibile pentru toți oamenii, însă cu o condiție: ascultarea şi împlinirea cuvântului lui Dumnezeu. Familia lui Isus poate adopta în consecinţă dimensiunile lumii întregi. Prioritare nu sunt nici limba, nici cultura, nici naţionalitatea, nici gradul de inteligenţă, nici legătura de sânge, ci dispoziţia de a recepta cuvântul lui Dumnezeu şi de a-l aplica în viaţă.  La Isus, legăturile spirituale primează în fața celor omeneşti.

Cum s-a simţit mama lui, Maria, când a auzit un asemenea răspuns? Pentru oamenii mai puţin spirituali şi mai mult pământeşti, cuvintele lui Isus au trădat o oarece lipsă de consideraţie la adresa ei. Cei care însă îl înţeleg pe Isus în cheie spirituală, ştiu că Maria era prima persoană care întruchipa în viaţa ei condiţia exprimată de Isus. Căci, înainte de a fi mamă prin zămislirea lui Isus în sânul ei, ea a fost mama lui prin credinţă şi ascultare. Bătrâna Elisabeta, văzând-o, o felicită şi o fericeşte pentru că a consimţit la cuvântul lui Dumnezeu transmis ei prin înger şi a crezut.

Înţelegem, meditând la această evanghelie, cât de frumoasă şi pe măsura gândirii lui Isus este adresarea pe care o face preotul la începutul predicii: „Iubiţi fraţi şi surori în Cristos!” Ataşamentul mental şi de spirit la persoana lui Cristos îi uneşte pe creştini într-o formă mai puternică decât reuşesc să o facă legăturile familiale. Dacă în ceilalţi nu vedem pe fraţii şi surorile noastre, ne este binevenită întrebarea: Am ascultat și am împlinit cuvântul lui Dumnezeu ca să-i simțim ca atare?