Missa Încoronării, de Mozart, este în întregime vrednică de atenţia şi aprecierea urechilor și inimilor noastre. Însă, ca în orice lucrare mai amplă, unele fragmente se remarcă prin frumuseţe şi măiestrie. În acestea, inspiraţia geniului muzical parcă atinge piscuri mai înalte. Nu pot, desigur, să disociez numele lui Mozart de Requiem-ul căruia îi este părinte, o lucrare muzicală care trezește în cel care o ascultă adevărate stări metafizice. Missa Încoronării este și ea plină de grandoare prin tonalitățile înalte, prin armonia vocilor, prin emoțiile pe care le induce, interpretată la evenimente de toată solemnitatea, în tot felul de catedrale ale lumii și nu doar.
Din întreaga lucrare, mi-a plăcut însă în mod deosebit Agnus Dei. Există multe interpretări ale ei. Cea intepretată de Filarmonica Vienei, condusă de Herbert von Karajan în San Pietro, Vatican, este indubitabil solemnă (http://www.youtube.com/watch?v=qXahJYGkYX4), bine cunoscută și printre cele mai bune, însă, în comparație cu cea pe care o voi posta, încă n-are (vorbesc în contul meu, deci sunt subiectiv!) forța de înduioșa inima, de a o smulge din starea ei dinainte de audiție pentru a o umple de admirație. Interpretarea care, din punctul meu de vedere, reușește asta, îi aparține unui băiat de la (tot Viena!) Wiener Sängerknaben (Vienna Boys Choir). Vocea lui nu este trecută prin conservator, nu este una matură, nu recurge la vibrato. Ea este cristalină, de copil, reușind să urce și să coboare cu multă eleganță și claritate pe notele partiturii, menținând linia melodică, cu o expresivitate admirabilă. Merită ascultat! Singurul detaliu care nemulțumește la această înregistrare este fâșâitul de fond. Altfel, lucrarea în sine e smulsă din lumea angelică. Se știe doar că între ei îngerii cântă Mozart. Dar când sunt în fața tronului maiestății cerești, recurg la Bach! Sperând că mila Domnului mă va purta cândva în patria lor, îi voi pe îngeri ca, printre alte cântece să nu uite de această bijuterie a muzicii clasice. Poate însuşi Mozart îi va dirija...şi va fi desfătare neţărmurită(Ultrarealiştii să-mi ignore visările din ultima frază!)
Chiar si asa ..cu fâșâitul de fond .... e binevenita aceasta piesa, o mica perla, a muzicii universale acum la sfarsitul acestei zile a Domnului! Talentul si expresivitatea acestui copil ma suprinde intr-un mod placut! Tuturor o seara linistita de duminica!
RăspundețiȘtergereChiar asa! O pretioasa bucata de muzica clasica care sa conchida o saptamana sper frumoasa! Auditie placuta sa fie! Multe binecuvantari ceresti!
ȘtergereImperfecţiunea înregistrării celui de-al doilea videoclip propus de d-voastră nu ştirbeşte cu nimic calităţile vocale şi talentul micului solist.
RăspundețiȘtergereÎn aprecierea mea, ambele interpretări sunt ‘în stil’, doar că a sopranei Kathleen Battle este… puţin romantică (dar departe de patosul şi efuziunea caracteristice curentului Romantic), fiind expresia trăirilor şi sentimentelor omului matur care astfel ştie să comunice şi să I se adreseze lui Dumnezeu.
Ce m-a deranjat la ambii solişti este pronunţia defectuoasă în latină: Michael Divine, dar şi corul pronunţă ‘paţem’, iar Kathleen Battle, ‘Anius’ şi ‘qwi’. (Ştiu că ‘în Vest’ se ‘practică’, dar tot nu sunt de acord.)
În schimb, mi-a plăcut la înregistrarea din San Pietro că şi soliştii, şi corul ştiau partitura pe de rost; poate pentru a marca solemnitatea zilei şi a întâlnirii cu Fericitul Părinte Papa Ioan-Paul al II-lea, poate doar din profesionalism! Respect! (Ce-i drept, nu este o lucrare de mari dimensiuni.)
Oricum, ambele variante sunt de calitate, prima dintre ele beneficiind şi de o ‘distribuţie’ cu nume mari: Herbert von Karajan, Corul şi Orchestra Filarmonicii din Viena, Kathleen Battle, Ferruccio Furlanetto.
Pe lângă acest Agnus Dei din Missa Încoronarii K 317, printre preferinţele mele (şi ale multora, cred) se află şi Marea Missa în Do minor K 427 (https://www.youtube.com/watch?v=oTI_z714dOo -), cu ariile Laudamus Te şi Et incarnatus est. Şi tot dintre creaţiile lui Mozart aş mai selecta Laudate Dominum din Vesperae Solennes de Confessore K 339, precum şi motetul Exultate, jubilate K 165 (https://www.youtube.com/watch?v=5ijSArJCrq4).
Sigur, sunt foarte-foarte multe înregistrări de calitate, m-aş opri la acelea avându-le ca soliste pe Cecilia Bartoli, Kiri te Kanawa, Angela Gheorghiu, Renée Fleming, Anna Netrebco, ca dirijori pe Leonard Bernstein, Claudio Abbado, Riccardo Mutti, Sir Simon Rattle, Maris Jansons, corurile şi orchestrele de la Viena, Royal Opera House, Scala din Milano, Concertgebouw Amsterdam, ori Metropolitan Opera.
Şi lista cu lucrări înălţătoare şi nemuritoare poate continua pe multe pagini de-acum încolo, dar ar fi nedrept să-l menţionăm doar pe Mozart, căci, oricât de subiectivi am fi, trebuie să-i amintim măcar pe Bach, Händel, Rossini, Verdi, Fauré, luminaţi şi ei de har divin! Îndrăznesc şi eu să sper că îi voi intâlni ‘dincolo’… Şi am şi o întrebare pentru ei: Au mai compus ceva în ultimii 200 de ani?