joi, 8 noiembrie 2012

La apus de soare



Gânduri înliterate


   
    Că viaţa pe acest pământ este efemeră, ne învață atâtea lucruri din jurul nostru. Fără să-mi fi propus și fără să urmăresc ceva anume, am stat în aceste ultime zile în bătaia soarelui care apunea şi la un moment dat mi-au venit în minte cuvintele care deschid capitolul 3 din cartea sapienţială a lui Qohelet: "Pentru orice lucru este o clipă prielnică". Lucrurile, fenomenele, stările sufleteşti, evenimentele îşi au timpul lor, unul pe care nu şi l-au dat ele, ci care le-a fost dat. Există şi pentru soare un timp pentru a răsări şi un timp pentru a apune, un timp pentru a apărea în strălucirea lui tot mai puternică și unul pentru a se stinge din ce în ce mai mult. Spectacolul apusului de soare este mereu o fascinație, de care poți să ai parte numai făcându-ți puțin timp. Sentimentul pe care mi-l dă apusul este altul decât cel pe care mi-l provoacă răsăritul. În ridicarea lui triumfală, soarele este un nimicitor de întuneric. Prin revărsarea luminii lui, el scoate totul din amorțirea nopții, din letargia așternută peste lucrurile și ființele lipsite de între-vedere. El este răscolitor și, în înălțarea lui nestingherită, din ce în ce mai inaccesibil privirii ochilor mei. El mă invită, chiar mă zorește la mișcare, la acțiune și interacțiune cu lucrurile; mă scoate din mine însumi și mă trimite să trăiesc în afara mea.
    Apusul de soare, în schimb, mă dispune altfel. Retragerea lui e de o discreție insesizabilă, lumina e din ce în ce mai săracă, razele tot mai subțiri. Îl privesc în tăcere cum agonizează. Bolta cerească e scăldată într-o beție de culori arzânde pe care ochii mei le savurează lacomi și cu nesaț. Nu m-am putut ridica peste zi la înălțimea soarelui. Incandescența luminii nu mi-a permis acest lucru. Însă la apus el coboară până la linia de demarcație între cer și pământ, așa încât e pe lungimea mea de undă. Îl văd la orizont, tot mai jos, tot mai palid și mai stins. Umbrele încep să învăluie pământul, deși soarele aprins își împrăștie flăcările pe tot firmamentul. "Mișcarea" (nu vorbesc în calitate de astrolog şi nici din perspectiva unuia situat în cosmos, unde aş fi privat oricum şi de apus, şi de răsărit!) soarelui este o parabolă a vieții. Asemenea lui, am început să mă ridic și eu, în orice sens ar fi înțeleasă aceasta, ca să împlinesc în mine vocația de a fi lumină. E o vocație exigentă și uneori dificilă, amestecată cu tot felul de nori, care pot cel mult s-o umbrească, dar nu s-o piardă în întuneric. Soarele îmi amintește în fiecare zi și de după-amiaza vieții mele, când sufletul capătă o mișcare de descensiune care conduce în mod sigur spre apusul vieții.
    În fața unui soare care apune, gândurile mele se adună din risipirea lor de peste zi, iar eu găsesc mai ușor drumul către mine. Odată cu pierderea soarelui dincolo de orizont, liniștea simțurilor începe să se întoarcă, iar misterul vieții e potențat tocmai e sporirea întunericului din jurul meu. Îmi dau seama că soarele sfârșește pentru mine, ca să înceapă să fie pentru alții. Se retrage din calea mea, ca să-mi amintească de Răsăritul cel de Sus căruia nu-i va mai urma niciun apus. Mă bucur că în fața unei asemenea priveliști cosmice sufletului meu îi sunt  induse aceste stări și aceste gânduri. Pe toate le-a rânduit Dumnezeu, așa încât mie, ființă sublunară (mai bine zis, subsolară), să nu-mi treacă prin minte că aș fi al pământului sau că la sfârșit m-ar înghiți întunericul.  Apusul de soare îmi aduce aşadar în prim plan gândul la "Cel care răsare (direct) din înălțime ca să lumine pe cei care se află în întuneric şi în umbra morţii" (Luca 1,79) şi-mi trezeşte dorinţa de a ajunge în lumina acestuia.
    La apus de soare...cu privirea în frumuseţea luminilor roşiatice, cu gânduri inspirate de soare şi proiectate dincolo de soare şi cu dorul de lumină din Lumină...
    
  
    

7 comentarii:

  1. Patrunzator apus de soare pentru culorile toamnei si pentru vibratia creata. Eu m-am oprit sa-i admir trecerea cand am intalnit expresia:
    "Soarele nu apune niciodata. El, doar, rasare in alta parte."
    O seara frumoasa si multa sanatate.
    Simona

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, e adevarat, doamna Simona, in fiecare clipa soarele rasare in alta parte, pentru alti oameni, asa incat pe pamant exista un continuu rasarit, dar si un continuu apus. Va doresc si eu zi frumoasa, pace in suflet si munca usoara!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multumesc mult parinte pentru gandurile frumoase si pentru ceea ce scrieti. Asa cum spune si domnul Emil, caruia ii port un respect deosebit pentru ceea ce face in biserica noastra, va simt aproape si iau cuvintele scrise ca un medicament pentru suflet.
      "In fața unui soare care apune" avem parte de a vedea si de a fi recunoscatori celui care implineste "vocatia de a fi lumina".
      Va doresc o duminica frumoasa si statornicie in drumul ales.
      Simona

      Ștergere
  3. Ce învăluitoare cuvinte! Ce stare de reflecţte absolută! Sunteţi mereu "medicament" pentru sufletul meu, la vreme de incercare... Vă citesc in zori, înainte totuşi de răsărit, dar şi peste zi când mai "agăţ" câteva minute ochii şi sufletul pe-o "oglindă"... Vă simt aproape, vă simt prezent, vă re-cunosc gândul şi scrierea, cuvintele toate le-aţi înfiiat cu toată dragostea pentru CEL ce este CUVÂNTUL, bucuria lecturii se naşte din îndemnul CELUI ce ne-a spus de-atâtea ori, BUCURAŢI.VĂ!...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, el este Cuvântul întru care ne găsim Bucuria noi creştinii. Mă bucur că vă sunt binevenite cuvintele mele. Un sfarsit de saptamana pasnic sa aveti si nu uitati de intalnirea de maine de la ora 16 punct, in catedrala, cu Domnul!!! cu bucurie!

      Ștergere
  4. Elena Hanselmann11 noiembrie 2012, 11:57

    Gelobt sei Jesus Christus!!

    "Vazut din spate orice Rasarit este un Apus!!"-V.Bratulescu
    Cand Isus a murit pe Cruce Apusul din acea zi a fost lipsit de frumusete si specaculozitate in schimb Invierea a fost plina de lumina si stralucire!!
    Pentru mine personal Apusul e mai fascinant decat Rasaritul.
    Cu fiecare Rasarit in viata noastra "rasar" de multe ori probleme la care nu le gasim rezolvare suntem ca un Soare fara Nori,ne topim de griji,Norii in acest caz sunt oaze de speranta.Dar cand Dio ne arata dragostea Lui si depasim obstacolele vietii suntem ca Soarele la Apus emanam lumina si speranta pentru cei din jur ,iar noaptea in liniste ii putem multumi Domnului!!
    Multumesc parinte ca aveti grija de sufletele noastre!!
    Ellena

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-ati completat gandurile frumos. Soarele fara de Apus...da, Isus, Cristos, Dumnezeul si Mantuitorul nostru! LUi ii incredintam in ceas de seara toate luminile si umbrele! Va salut cu drag si va doresc binecuvantarea lui Dumnezeu in activitatea pe care o intreprindeti care e?! cea pe care v-a dat-o Domnul!

      Ștergere