Vigilia Rusaliilor

Coboară din ceruri, o, Duhule Sfinte!

      E seara dinaintea marii solemnităţi a Coborârii Duhului Sfânt. E vigilia Rusaliilor. În nenumărate locuri de pe întinsul pământului, creştinii catolici veghează în rugăciune şi cântări împreună cu apostolii, femeile sfinte şi Maria, Mama lui Isus. Din gurile atât fraţi de aceeaşi credinţă cu noi iese implorarea emoţionantă: coboară din ceruri, o, Duhule Sfinte, Biserica-ntreagă te-aşteaptă sau vino, Duh Preasfinte cu-ale tale daruri, ca mereu să pot lupta sau din cer coboară Duh Preasfinte, căci noi din suflete dorim. Vrem cu ardoare, implorăm din toată inima şi cu toată forţa să coboare asupra noastră Unul din sfânta, dumnezeiasca şi mai presus de orice cuget Treime; Acela care pe toate le uneşte într-o armonie iubitoare; Cel care face roditor sânul virgin al Fecioarei din Nazaret, ca să-l odrăslească pe  Mântuitorul întregului univers; Cel prin care se naşte Biserica şi dăinuie de atâtea veacuri fără să fie bătrână şi obosită, ci tânără şi frumoasă şi plină de viaţă şi însufleţire; Cel prin care eu şi tu şi atâţia alţii ne simţim de atâtea ori cu inimile înălţate până la Dumnezeu, de o bucurie care nu-şi găseşte nicio explicaţie pe acest pământ; Cel prin care se săvârşeşte orice act autentic de iubire.  

     Pe Cel pe care îl rog să-mi inspire acum aceste gânduri, pe El îl aşteaptă toată Biserica lui Cristos în aceste următoare ore ale serii şi ale nopţii, ca să reînnoiască faţa pământului, ca să pătrundă cu suflarea lui orice încăpere a sufletului nostru, să revigoreze şi să sfinţească orice dispoziţie, acţiune şi afect din noi, ca să facă din noi temple ale sale.  Aş vrea să mă simt în această seară în comuniune cu toţi cei care veghează şi stăruie în rugăciune; cu cei care îşi închid ochii pentru lucrurile acestei lumi, ca să şi-i deschidă larg pentru realităţile interioare; cu cei care se roagă în mai multe limbi, rupând orice barieră şi orice graniţă interumană; cu cei care se simt reci, săraci sufleteşte, deznădăjduiţi şi însinguraţi; cu cei care se simt pătrunşi de harul, prospeţimea, lumina şi pacea Duhului Sfânt; cu cei care stau în tăcere şi cu cei care tresaltă în tot felul de cântări.

    

 E o seară-noapte pătrunsă de Cel care singur pătrunde adâncimile lui Dumnezeu şi căruia nimic nu-i este necunoscut din cele care se nasc în inima omului. În compania Duhului Sfânt şi Mângâietor, de Viaţă dătător şi Creator, în prezenţa celui care suflă unde voieşte şi căruia nimic nu-i rezistă, aş vrea să fim împreună pe undele spirituale. Aş vrea să fiu unit în spirit cu toţi şi să simt bucuria sfântă că stau sub razele calde, iubitoare şi mângâietoare ale Duhului. Vreau să simt în mine elanul înălţării la realităţile dumnezeieşti.

     Te vrem cu toţii, Duhule Sfinte! Vrem să irumpi în inimile noastre cu focul iubirii tale divine! Te vrem cu cele şapte daruri.

     Suntem pricepuţi în multe, ne informăm în fiecare zi cu noi lucruri, nu ne lipsesc cunoştinţele psihologice, sociale, umane, istorice, geografice, naturiste, dar ne lipseşte înţelepciunea, prin care să învăţăm că trebuie să optăm mereu pentru bine, chiar dacă aparent avem de pierdut; că trebuie să afirmăm adevărul mai ales când ştim că nu se bucură de bună primire; că trebuie să fim senini atunci când traversăm o adversitate; că trebuie să ne pese ce crede Dumnezeu despre noi mai mult decât părerile celorlalţi.

     

     Avem nevoie, Duhule Sfinte, de darul înţelegerii. Între atâţia oameni persistă disensiunea, divergenţa, neutralitatea, săptămâni la rând, luni sau poate ani. Dovedim îngustime şi suntem recalcitranţi la sugestiile exterioare, la ideile celorlalţi, la optica lor. Înţelegem doar ceea ce ne convine şi renunţăm greu la convingerile pe care le avem în favoarea unora mai bune decât ale noastre. Suflă înţelegere între noi, flexibilitate şi îngăduinţă.

      

      Implorăm de la tine, Mângâietorule, darul ştiinţei. Nu pentru a acumula multe date, idei, informaţii abstracte, nu pentru a asimila ştiinţa acestei lumi. Avem nevoie de acea ştiinţă prin care să deosebim în orice circumstanţă binele de rău. Cerem de la tine ştiinţa acelor lucruri care fac viaţa demnă, decentă, întotdeauna morală; cerem să ne eliberăm de prostie şi de ignoranţă vinovată. Vrem ca prin ceea ce descoperim prin ştiinţe să nu-l îndepărtăm pe Dumnezeu din lumea noastră, să nu aducem prejudicii semenilor, să nu ne afectăm existenţa pe acest pământ. Vrem să ştim să-l iubim pe Dumnezeu în toate împrejurările în care suntem puşi să trăim.

      

       Dăruieşte-ne, Duhule Creator, darul sfatului.  Îţi cerem acest dar nu doar pentru a da sfaturi altora, ci şi pentru a avea modestia şi bunăvoinţa de a le primi de la alţii. Acest dar să ne ajute să distingem între sfaturile bune şi cele rele; să creeze în noi dispoziţia pentru a fi receptivi la tot ceea ce este sugestie pozitivă, recomandare de îndreptare, îndemn obiectiv, consiliere sinceră şi binefăcătoare. Să nu fim niciodată emiţătorii şi propagatorii sfaturilor rele şi dăunătoare, false şi confuze, imorale şi păcătoase, ci întotdeauna ale acelora care edifică şi înalţă spre Dumnezeu.

   

        Dă-ne, Foc purificator, darul tăriei. Resimţim în fiecare zi slăbiciunile trupului şi ale minţii. Însă nu te rugăm neapărat pentru tăria trupească. De la tine cerem tăria sufletească, rezistenţa în faţa tentaţiei păcatului, forţa de a ne afirma principiile bune şi sănătoase. Ne recunoaştem maleabili, vulnerabili, influenţabili, delăsători. Fă-ne neclintiţi în faţa a tot ceea ce este deviere, păcat, imoralitate. Voinţa să ne fie de fier atunci când trupul e dispus să cedeze. Să ne arătăm impenetrabili când e vorba de compromis şi dezonoare.

    

         Duh de Viaţă dătător, implorăm din nemăsurata ta bogăţie spirituală, darul evlaviei. Acest dar ne pune în legătură cu Dumnezeu. Nu vrem doar să-l gândim pe Dumnezeu, să vorbim despre el, să-l predicăm. Vrem să avem pietatea necesară care să ne încline genunchii, să ne aplece capul şi să ne împreuneze mâinile înaintea a ceea ce este sfânt, divin. De acest dar să nu fim lipsiţi atunci când ne rugăm, când păşim într-o biserică, când formulăm cea mai scurtă rugăciune. Lipseşte atât de mult acest dar astăzi. Revarsă-l asupra noastră împreună cu sentimentul plăcut că te putem venera pe tine, Binele nostru suprem, Cel întru care avem toată bucuria.  

    

        Duhule Sfinte, înfrumuseţează sufletele noastre cu darul fricii de Dumnezeu. Acest dar să vină împotriva nepăsării, a neglijenţei, a dezordinii cu care vorbim despre Dumnezeu. Să ne caracterizeze mereu reverenţa în discuţiile despre cele sfinte. Să ne fie frică de tot ce se împotriveşte voinţei divine. Să ne caracterizeze o teamă în care se subînţeleg respectul, cinstirea, încrederea şi ataşamentul, pentru ca mai presus de orice să-l iubim pe Dumnezeu.

     

    Vino, Duhule! Vino, Lumină necreată! Suflă din noi tot ce este mizerie şi impuritate morală. Vino şi instaurează-te cu toate bogăţiile tale divine, ca să ne fie viaţa sfântă, umplută de iubire, mereu proaspătă şi plină de vigoare, energică şi tânără, ca să îi placă Tatălui şi Fiului, împreună cu care tu să locuiască în noi. Amin.