Poezie
În
luna asta verde, cu flori de iasomii
Să-ţi
fac o rugăciune, să stau pe gânduri sfinte,
De
tine s-au spus multe, şi tot mai sunt cuvinte.
În
ochii tăi văd cerul, doar har şi îndurare,
Pe
chipul tău cel candid, lumina ca din soare,
Iar
mâinile-ţi întinse mă-mbie ca să vin
Să
mă-nfăşori cu totul în nimbul tău divin.
Eşti
fiica predilectă a Tatălui din cer
Mămica
lui Isus eşti. Oh, ce adânc mister!
Mireasă
eşti, Marie, a Duhului Preasfânt
Cu
cine să te-asemăn şi cum să te mai cânt?
Imaculată floare, cu-atâta înzestrare,
Fecioară
şi-nainte şi după Întrupare,
Cu
trupul ridicată de îngeri sus în cer,
De
jos, eu te contemplu, un simplu efemer.
Nu mă lăsa, Marie, în valea cea de vină,
Cu
mine lumea-ntreagă te roagă şi suspină,
Ridică-mă
la tine, în cerul unde eşti
Să
simt, Marie scumpă, ce mult tu mă iubeşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu