Retrospectiv

Cu privirea înapoi

   "Dacă mi-aș mai putea trăi încă o dată viața, aș încerca în noua viață să fac mai multe greșeli. Nu aș vrea să mai fiu așa perfect. M-aș relaxa mai mult. Aș fi puțin mai nebun decât am fost, aș lua mai puține lucruri în serios. Aș risca mai mult, aș călători mai mult, aș contempla mai multe apusuri de soare, aș urca mai mulți munți, aș înnota prin mai multe ape.

Am fost unul dintre acei oameni deștepți care au întrebuințat rodnic fiecare minut al vieții lor. Desigur că am avut momente de bucurie, însă dacă aș mai începe o dată, aș încerca să am mai multe momente frumoase. În cazul în care nu știi, viața constă din aceste momente: numai din momente. Nu uita timpul prezent.

Dacă aș mai trăi încă o dată, aș merge desculț din primăvară până în toamnă. Și m-aș juca mai mult cu copiii, dacă aș avea viața din  nou înaintea mea. Dar vedeți...am 85 de ani și știu că în curând voi muri."

(Jorge Luis Borges)

    Trebuie să fi fost în inima lui Luis un sentiment destul de apăsător care să-i fi declanşat asemenea gânduri. Nu trebuie să ai 85 de ani ca să experimentezi starea în care nu mai poţi corecta absolut nimic pentru un lucru făcut greşit sau nu după gustul tău. Greu îmi sună în anumite circumstanţe cuvântul irevocabil. N-aş vrea sa ma uit pe text cu un ochi moralist şi să-l incriminez fără replică pentru propoziţia în care dă de înţeles că ar încerca să facă mai multe greşeli. Pe mine perfecţioniştii nu mă încântă. În raport cu Borges, mă bucur că sunt departe de vârsta indicată de el şi că ocaziile de a merge desculţ şi de a mă juca cu copiii le am înaintea mea.

      Textul însă nu m-a inspirat neapărat (numai) pentru asemenea acţiuni, ci pentru aceasta de a mai scrie! Aş putea să observ asa nu cât de multe pot să cuprind în cuvinte, ci şi ce anume nu trebuie să îmi scape în această viaţă, care pe nesimţite poate atinge vârsta de mai sus.

"Nu uita timpul prezent!"...