miercuri, 6 mai 2015

Chemarea Mariei




Căzut,
Stau în triste
Şi pesimiste
Simţiri de păcate,
Prea adunate,
Necurăţate
Şi nespălate,

Găsi-mă-va
cine?
Tocmai pe mine
numai suspine,
Să mă aline,
Să-mi dea chemare,
Şi-mbărbătare,
În înserare,
În tot ce-i frustrare.

Tresar din paloare
Şi simt o vigoare
Răscolitoare,
Îmbătătoare,
Şi-nălţătoare.

Şi-o şoaptă senină:
Îmi spune-n surdină:
La mine dar vină!
Că-s Maică divină,
Şi-s ca o grădină,
De leacuri plină.

Să nu ştii tu oare
Că-s vindecătoare?
Că ştiu când te doare?
Că pentru mâhnire,
Am tămăduire?
Să nu-ţi fi spus fraţii
Că-s plină de graţii?

Pornesc în tăcere,
Cu o plăcere,
Dulce, de miere.
Să-ţi spun cuvinte,
Ce-mi vin in minte.
Cu încredinţarea,
Că-mi eşti alinarea,
Cu datoria,
Să-ţi dau iubirea,
Ce-atât mă leagă,
De nu mă dezleagă
Nimic pe vecie,
De tine, Marie. 

2 comentarii:

  1. Cuvinte pline de sinceritate, profunzime si caldura, ..., exprimate in mod suav si cu mult talent!
    Multumim pentru impartasire!
    Mary bless you!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu multa placere si din suflet! The Virgin Mary bless you too!

      Ștergere