Mă mântuiesc prin aproapele meu

23 februarie

Meditează

Între cele două lecturi propuse pentru această zi există o diferenţă similară diferenţei dintre clişeu şi fotografia developată. În prima avem o imagine fotografică negativă, în timp ce în a doua avem imaginea reală sau realitatea în pozitiv. Amândouă lecturile sunt variațiuni pe aceeași temă: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” Ca să-i arăţi aproapelui tău că-l iubeşti, trebuie să eviţi o seamă de lucruri: furtul, minciuna, asuprirea, bârfa, exploatarea, nedreptatea şi altele. Pentru examenul de conştiinţă, ne putem pune în faţa ochilor această lectură, ca să vedem limpede cu ce am greşit faţă de aproapele nostru. Evanghelia ne spune însă că atâta nu-i de-ajuns! Morala lui Isus nu este centrată pe interdicții sau negații. Ea nu se ocupă cu precădere de ceea ce nu trebuie să facem. E desigur importantă lipsa urii faţă de aproapele, însă e de o valoare incomparabil mai mare iubirea faţă de el. Cel care îşi îngrijeşte mâinile să nu se murdărească, trebuie să se gândească că le are totuși goale. A nu face rău cuiva nu e totuna cu a-i face bine. Binele nu este o negaţie, ci o afirmaţie, un conținut.

Văzând criteriile de judecată, ne dăm seama că exigenţele lui Dumnezeu sunt pe potriva oricui. Altfel spus, Dumnezeu nu este inuman! Și nici la graniţa umanului! Cine să nu priceapă că flămândul are nevoie de mâncare, cel însetat de apă, cel bolnav de vizită, cel închis de consolare? Toate sunt la îndemâna minții noastre. Cu toate acestea, recunoaștem că nu ne regăsim în practicarea lor! Pentru accesul nostru în Împărăţie, iubirea de aproapele nu este ceva facultativ, ci indispensabil. E ca şi cum i-am spune: am nevoie ca tu să exişti ca să mă pot mântui! Aproapele este cel de aproape şi cel de departe, cel care ia contact cu viaţa ta şi cel cu care trebuie să te pui în contact, chiar dacă-ţi este incomod. Dar aproapele nu este numai atât! Evanghelia ne revelează un adevăr cutremurător: aproapele este Isus! Cu câtă uimire sau uluire aud cei judecaţi aceste cuvinte: „…mie mi-aţi făcut.” Isus se ascunde pe tot arcul istoriei în spatele oricărui chip uman şi aşteaptă să fie hrănit, să i se ofere de băut, să fie vizitat. Cât de greu ne este să-l vedem! Şi totuşi trebuie! Efectul este veşnic!

Reţine

„Iubirea nu înseamnă doar cuvinte. Nici simple declaraţii, ci ajutor şi dovezi prin fapte”. (Ioan Gură de Aur) 

EVANGHELIA
Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,31-46
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: "Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale. ³² Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre: ³³ va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. ³⁴ Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii! ³⁵ Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, ³⁶ gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!" ³⁷ Atunci îi vor răspunde cei drepţi, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând, şi te-am hrănit, sau însetat, şi ţi-am dat să bei? ³⁸ Când te-am văzut străin, şi te-am primit, sau gol, şi te-am îmbrăcat? ³⁹ Când te-am văzut bolnav sau în închisoare, şi am venit la tine?" ⁴⁰ Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut". ⁴¹ Atunci le va spune celor de la stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! ⁴² Căci am fost flămând, şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi nu mi-aţi dat să beau, ⁴³ am fost străin, şi nu m-aţi primit, gol, şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare, şi nu m-aţi vizitat". ⁴⁴ Atunci ei îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare, şi nu ţi-am slujit?" ⁴⁵ Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut". ⁴⁶ Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi, în viaţa cea veşnică".