Isus şi criteriile chemarii lui

5 februarie

Meditează

Doisprezece bărbaţi au fost aleşi şi trimişi de Isus în misiune. Biografiile acestora sunt sărace până la inexistente, demnitatea lor este însă unică. Pe ei nu-i recomandă vreo capacitate anume, vreo înzestrare genetică specială ori vreo virtute mai puţin obişnuită, ci Prietenul şi Învăţătorul lor, Cristos. Nu ei l-au ales pe Isus, ci Isus i-a ales pe ei. În acest gând stă miezul oricărei vocaţii speciale la viaţa consacrată. Nimeni nu-şi poate provoca sau induce chemarea la preoţie sau călugărie, ci numai să-i consimtă. Când e vorba de vocaţie, nu există spaţiu pentru autosugestie, autodeterminare sau convingere subiectivă, ci numai pentru deschidere primitoare la ceea ce vine spre tine ca ofertă.

Ucenicii primesc indicaţii clare cu privire la „echipamentul” necesar unei eficiente activităţi evanghelice. Ceea ce ar părea indispensabil, este convertit în dispensabil: pâinea, desaga şi banii la cingătoare. Cât priveşte îmbrăcămintea, nu-i nevoie decât de un rând. Mesajul non-verbal transmis era în consecinţă unul extrem de puternic: nu din iniţiativă proprie mergeau ucenicii din loc în loc; nu interesul personal îi punea pe drumuri, ci faptul că cineva i-a trimis. Iar ei trebuiau să lase să se vadă tocmai acest adevăr, nu prin forţa cuvintelor, ci prin vizibilitatea accesibilă a exemplului. Dacă ar fi arătat altfel dotarea lor, ei ar fi fost cu uşurinţă etichetaţi drept propagandişti, oameni care sunt mânaţi de lucruri chiar suspicioase. Însă chiar şi aşa, cu sărăcia exterioară evidentă, Isus ia în calcul eşecul şi respingerea lor de către oameni. În acest caz, se impune calmul. În nici un caz nu trebuie să recurgă la compromisuri, îndulcind îndemnul la convertire pentru câştigarea simpatiei.

Aceste indicaţii de apostolat oferite de Isus ucenicilor formează o oglindă în care orice predicator al timpului nostru face bine să privească des. Neconcordanţele bat la ochi! De ce nu se bucură Isus de audienţă mai mare în zilele noastre? De ce nu este mai mult căutat din moment ce exemplul vieţii lui este atât de nobil, de pozitiv, de admirabil? Cine face imaginea lui opacă şi puţin atractivă în rândul oamenilor? Poate un apostolat în care se vede prea multă lucrare omenească şi prea puţină lucrare divină. Aleasă de Isus, martira acestei zile, sfânta Agata, a dovedit în mod admirabil reversul acestui adevăr, şi anume că în ea a dominat lucrarea divină. Pentru unii cititori, evanghelia acestei zile e o confirmare, pentru alţii un avertisment grav.

Reţine

  Cel care vrea să predice evanghelia, să aibă în vedere să nu se aprovizioneze cu lucruri care sunt în deserviciul ei.

EVANGHELIA
Prima trimitere a ucenicilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,7-13
În acel timp, Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. ⁸ Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, ⁹ dar încălţaţi cu sandale şi: "să nu purtaţi două tunici!"¹⁰ Apoi le-a spus: "Dacă intraţi într-o casă, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela, ¹¹iar dacă nu veţi fi primiţi în vreun loc şi nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturaţi praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor!" ¹² Ei au plecat şi au predicat ca oamenii să se convertească. ¹³ Şi scoteau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi şi-i vindecau.