Aprind a treia lumânare!

     În multe biserici se săvârşeşte "ritul" aprinderii celei de-a treia lumânări: rugăciuni, cântece speciale, referințe biblice. În anii în care ministram  cu plăcere și cu zel nu se pomenea de aşa ceva. Însă câte nu au prins contur în timpul ultimilor 20 de ani! Şi e frumos pentru că aşa apar tradiţiile. Dăm importanță unui lucru pentru că ne transpune într-o stare spirituală specifică. Zilele Adventului, trec, așa cum am presimțit, repede, și în nici două săptămâni suntem în plină sărbătoare a Crăciunului. Această ultimă perioadă este atât de plină de concerte, întâlniri, revederi, pregătiri, dar și de mult stres și agitație: cumpărături, poșta de Crăciun (eu încă mai scriu felicitări reale, nu virtuale, și încă nu sunt dispus să mă lepăd de obicei), pastorație sporită în cazul meu, program administrativ mai intens în cazul altora și atâtea alte lucruri care se îngrămădesc în aceste ultime zile. 

     Aprinderea lumânării păstorilor ar trebui să ne ofere o anumită inspirație pentru săptămâna ce urmează. Faptul că Fiul lui Dumnezeu venea pe pământ, i-a interesat prea puțin pe puternicii de atunci, pe înaltele personalități ale acelei vremi. Și Dumnezeu știa prea bine asta. Evenimentul nașterii lui nu-i lăsa în schimb indiferenți pe niște păstori plasați la marginea societății, la propriu și la figurat. Nu știm nimic despre ei, despre biografia lor. Nici vizita pe care au făcut-o Pruncului nu pare să-i fi scos din anonimat ulterior, deoarece biografiile lor ne-au rămas la fel de necunoscute. Și totuși privilegiul de a fi vizitatorii nocturi ai lui Isus, în chiar noaptea nașterii sale, și-l revendică doar ei. Că tocmai ei au intrat sub atenția lui Dumnezeu, ar trebui să ne dea de gândit. Nu e neapărat nevoie să fim oameni cu carte, cu studii, cu renume social ca să fim importanți în ochii lui Dumnezeu. Numai simplitatea inimii să nu ne lipsească și deschiderea spirituală! Pe temeiul acestora Dumnezeu poate săvârși enorm de mult. Păstorii sunt de imitat în această privință. Preferința pentru ei e o invitație de a ne examina complexitatea vieții. Apoi, din alt unghi văzute lucrurile, ar trebui să ne gândim spre cine mergem în aceste zile. Ce preferințe avem cu privire la oameni. Un ajutor anonim, un timp oferit cu plăcere, o felicitare, niște cuvinte edificatoare, toate acestea și altele de genul lor pot să vizeze oameni complet necunoscuți pentru ziare și pentru societate, dar nu și pentru Dumnezeu. Aprindem lumânarea păstorilor pentru a ne lăsa pătrunși de simplitatea vieții lor și pentru a porni spre căutarea simplității noastre pierdute.