Preasfintei Treimi, laudă si preamărire!

     Actul de adoraţie înaintea Creatorului este cel mai presus de care nu există unul mai nobil şi mai înălţător pe acest pământ. În duminica închinată sfintei Treimi, creştinul laudă slava mai presus de orice fiinţă şi de orice fire a lui Dumnezeu care s-a revelat pe sine unic în fiinţă şi întreit în persoane. Nu ar sensibiliza deloc sufletul nostru referinţa chiar şi sumară la unul sau altul din tratatele de teologie dedicate misterului sfintei Treimi. Şi-au bătut capul şi au scris pagini profunde şi greu comprehensibile sfinţi precum Atanaziu, Augustin, Toma şi alţii dinaintea lor şi de după ei. Termeni precum filioque, uniune ipostatică, misiunile divine, viaţă intratrinitară şi extratrinitară ar putea descuraja pe cine ar vrea să citească această mică reflecţie. 

       Evanghelia acestei duminici se constituie ca un răspuns neîntrecut de profund la întrebarea pe care un om şi-o pune în simplitatea inimii sale: Ce să înţeleg despre Dumnezeu cu privire la mine? Nu altceva trebuie să audă urechile celui care întreabă, decât ceea ce au auzit în taina unei nopţi urechile bătrănului Nicodim, din gura lui Isus: "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât l-a trimis pe Fiu său, unicul născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." Această rostire cuprinde în sine tot adevărul credinţei creştine, iar noi înţelegem, cât ne este dat să înţelegem, că existenţa noastră, cu originea, sensul şi desăvârşirea ei, se cufundă în Iubirea de necuprins a lui Dumnezeu pentru care şi în care trăim, ne mişcăm şi suntem. 

      Slavă să fie Treimii unice şi nedespărţite, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh! Slavă Treimii care ne creează continuu, ne răscumpără şi ne sfinţeşte! Amin