duminică, 26 ianuarie 2014

Convertirea gândirii





      Isus s-a întors în Galileia după ce a fost botezat. Acolo s-a auzit prima oara mesajul lui: convertiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor!" Termenul grec folosit pentru convertire este "metanoia", ceea ce în traducere imediată înseamnă regândire. Rădăcina oricărei convertiri este în gândire. Cum s-ar putea schimba deprinderile proaste, obiceiurile vicioase fără schimbarea gândirii despre ele? Cum s-ar putea expedia din noi concepţiile proaspte fără formatarea gândirii? Răsucirea în direcţie pozitivă a gândirii aduce cu sine transformarea vieţii. În cazul celor două perechi de apostoli, transformarea a fost radicală. Isus îi surpinde la locul de muncă, în miezul cotidianului, nu la rugăciune. Nu trebuie să ne gândim că există locuri şi stări privilegiate pentru irumperea harului, pentru trecerea lui Dumnezeu prin viaţa noastră. Sau să credem că suntem conectaţi la divinitate doar când ne adâncim în vreo meditaţie grea, în liniştea intactă unei biserici. Dumnezeu nu se limitează într-atât!
     Convertirea la care cheamă Isus îşi găseşte exemplificarea în atitudinea celor 4 ucenici: Petru, Andrei, Ioan şi Iacob. Evanghelistul Matei are grijă să specifice promptitudinea răspunsului lor: ei lasă toate şi merg după Isus. Nu ştim ce a fost în capul lor, dar un lucru e clar: şi-au regândit viaţa în modul cel mai radical şi imediat şi au făcut din acea întâlnire cu Isus un moment capital în edificiul existenţei lor pământeşti. Unii pun pe seama naivităţii şi imaturităţii purtarea acestor pescari simpli. Cum să acţionezi aşa dintr-o bucată, fără să stai şi să calculezi, fără să chibzuieşti în amănunt alegerea pe care o faci? Cum să mergi aşa deodată după un străin? Cum să laşi pur şi simplu toate? Din perspectiva pur omenească, greu credibil. Dar ea nu e singura perspectivă. Trebuie că Isus a venit spre ei cu o privire pătrunzătoare, cu o rezonanţă aparte în cuvinte, cu o expresie cuceritoare, cu o forţă divină, căreia cei patru, bărbaţi în toate firea, nu i-au rezistat. Şi aşa s-au convertit.
     Spuneam că termenul convertire înseamnă etimologic regândire. Ce ar trebui să regândim în viaţa noastră? La care idei ar trebui să arătăm flexibilitate? Care din obiceiurile noastre ar trebui re-gândite, ca să arate altfel sau ca să nu mai fie? Ce ar trebui să lăsăm cu totul în urmă, în trecutul existenţei noastre? Invitaţia lui Isus: convertiţi-vă, se referă la schimbări existenţiale, ca în cazul ucenicilor, dar şi la multe alte mici transformări pe care trebuie să le efectuăm în capitalul comportamentului nostru. Să ne ajute harul divin!

Un comentariu:

  1. Laudat sa fie Isus! As indrazni sa asociez convertirea gandirii cu un restart al intregului nostru sistem de gandire si de actiune. Oare , avem suficient curaj sa facem acest pas?! Ar insemna sa recladim si sa concepem un sistem nou dar de data asta nu dupa propriile pareri si presupuneri. Invitaţia lui Isus: convertiţi-vă, trebuie sa fie noua temelie a fiintei noastre. Sa ne dea Domnul o saptamana in care sa ne preocupe mai mult mentinerea dorintei de a regandi viata noastra!

    RăspundețiȘtergere