Cu privire la rugăciune, Isus pare că vrea neapărat să reţinem un lucru: insistenţa. Nu o formulă anume este în sine miraculoasă, nu o tehnică aplicată de nu ştiu ce sfânt, nu un text rostit de nu ştiu ce comunitate de credinţă, ci insistenţa asigură eficacitatea rugăciunii. "Tatăl nostru" rămâne o rugăciune de referinţă unde avem inclus totul. Că Dumnezeu aude rugăciunea Fiului său din gura noastră de mai multe ori chiar în aceeaşi zi, e semn că suntem insistenţi. Referinţa la acel prieten care deranjează în toi de noapte şi nu cedează până nu obţine ceea ce-şi doreşte, trebuie să fie exemplară în raportarea noastră la Dumnezeu.
Paradigmatic rămâne şi dialogul lui Abraham cu Dumnezeu din prima lectură. Citind Vechiul Testament, textul menţionat rămâne, cred, pentru orice cititor în colecţia celor preferate. Părintele poporului evreu, Abraham, îşi ia în serios rolul de mediator pentru oraşele Sodoma şi Gomora. Câtă frumuseţe literară dezvăluie textul, se vede şi în următoarea formulare: "Mă voi coborî să văd dacă purtarea lor corespunde întocmai cu strigătul ajuns până la mine, iar de nu voi vedea, spune Domnul".
Dumnezeu coboară, iar Abraham îndrăzneşte să-l interpeleze, cu multă grijă, fiind atent să-şi aşeze stăruinţa pe o umilinţă redată în expresii deosebit de grăitoare: "eu care nu sunt decât praf şi cenuşă", presărând întrebări retorice care să-l oprească pe Dumnezeu de la orice gând de a-i trata pe oamenii cetăţilor în mod nediferenţiat: oare îl vei nimici pe cel drept împreună cu cel păcătos? Oare judecătorul întregului pământ va da o sentinţă nedreaptă? În mod indiscutabil, Abraham este demn de toate admiraţia. El poartă dialogul bine, ştie să fie insistent, şi-şi găseşte bine cuvintele. Dumnezeu îi demostrează că valoarea celui drept şi non-valoarea celui păcătos nu sunt măsuri care cântăresc la fel în balanţa dreptăţii lui. Lui nu-i trebuiesc 10 drepţi ca să salveze tot atâţia păcătoşi. Lui îi sunt suficienţi 10 drepţi ca să salveze două cetăţi. Şi i-ar fi fost suficient chiar mai puţini de 10. Dar dacă Abraham s-a oprit la 10 asigurându-l pe Dumnezeu că nu-şi va mai deschide gura, nu mă găsesc eu să lungesc târguiala lui cu Dumnezeu şi să mai tranşez o dată numerele.
Ştim cu toţii ce s-a întâmplat cu Sodoma şi Gomora. Ştim iarăşi că cel drept (practic Lot şi familia lui) nu a fost nimicit împreună cu cel păcătos. Dumnezeu s-a ţinut de cuvânt! Însă trebuie să vedem ce ştim despre noi şi rugăciunea noastră. Dacă în raport cu oamenii, psihicul nu ne lasă să luăm atitudine de cerşetor, care stă şi tot cicăleşte cu cererea lui, în faţa lui Dumnezeu în schimb, avem voie şi trebuie să fim cerşetori. A spus doar că ne ascultă. Citeam zilele trecute următorul gând: cei care cred primesc lucruri bune; cei care au răbdare primesc lucruri mai bune; cei care nu renunţă, primesc lucrurile cele mai bune.
Îi mulţumim lui Isus pentru învăţătură, pentru rugăciunea "Tatăl nostru", iar Părintelui în credinţă, Abraham, pentru insistenţa şi mijlocirea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu