Isus s-a rugat astfel

Reflecţie la evanghelia duminicii

      Ne este prea bine cunoscut pentru ce se roagă oamenii, în ce scop apelează la Dumnezeu, ce îi cer în cuvintele pe care le exprimă ei înşişi de la ei sau din ce au învăţat de la alţii. Într-o postare anterioară, am văzut ce îi cere Efrem Sirul în rugăciunea sa lui Dumnezeu. Sunt lucruri ce ţin de viaţa spirituală, care sensibilizează poate prea puţin pe acei oameni care trăiesc numai în această lume şi pentru ea. Cum trebuie să ne rugăm şi ce să-i spunem lui Dumnezeu? Am fost întrebat în mai multe rânduri: cu ce intenţie să mă rog pentru tine? Ai putea să-mi spui pentru ce? Simţeam că e nevoie să mă concentrez, să-mi adun gândurile. Ce aş vrea să-i cer lui Dumnezeu? Cineva vrea să mijlocească prin rugăciunea lui pentru mine. Trebuie să fiu atent, pentru că nu tot ceea ce cer, voi primi, şi, din experienţă, îmi e deja cunoscut că nu tot ce am primit, a fost ceea ce am şi cerut. Nu am dreptul să sper la orice. Că Dumnezeu nu îmi dă orice, îmi este limpede. Şi bine face, pentru că eu chiar nu am nevoie de orice, iar de unele lucruri sub nicio formă, pentru că mai mult m-ar încurca. Pe ce anume voi pune accentul? Cum va trebui să sune în urechile lui Dumnezeu cererile mele? Pe ce criterii să mi le formulez?  Cine spune că rugăciunea este o ocupaţie uşoară, se înşală grav. Rugăciunea este o activitate grea, care cere concentraţie, adunarea simţurilor din risipirea lor frecventă şi focalizarea lor spre cele mai importante lucruri, care au rezonanţa veşniciei în ele.

N-aş vrea astăzi decât să-l privim pe Isus Cristos în ipostaza în care el însuşi este un rugător. Nu se roagă în calitatea sa de Dumnezeu, ci în aceea de Cap al Trupului mistic. Se roagă în numele membrelor acestui Trup către Tatăl şi pentru ele, cum învaţă sfântul Augustin. Se roagă şi pentru că este Marele Preot al Bisericii sale. Isus "şi-a ridicat ochii spre cer", ne destăinuie sfântul Ioan, şi s-a rugat. Şi nu cred că îmi este greşit gândul că Isus, odată cu ochii, a ridicat tot ceea ce avea uman în persoana sa, la cer. Câtă ardoare şi ce intonaţie tainică a avut Isus Cristos în rugăciunea sa! Ce putere inimitabilă de unire cu Tatăl lui a făcut să iasă aceste cuvinte din gura sa divină! Cât de esenţiale şi indispensabile erau pentru creştini lucrurile pe care el le cerea de la Tatăl!

Isus s-a rugat astfel: păstrează-i în credinţă pe cei pe care mi i-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi! De cât de importantă este credinţa, îţi dai seama abia în absenţa ei sau când te confrunţi cu reversul ei. Când nu o vezi la atâţia oameni din jurul tău, chiar ajungi să te întrebi de ce o ai tu. Cu ce te diferenţiază sau cu ce te ajută pe tine? De ce anume se lipsesc cei care se abţin să creadă? Cum poți să evaluezi justificările pe care le aduc oamenii în favoarea necredinţei lor? Pentru mulţi dintre noi, credinţa este o calitate a vieţii noastre, ceva cu care ne-am născut şi am crescut, fără să ne gândim vreodată la cum am arăta din punct de vedere mental şi comportamental fără credinţă în noi. De ce se roagă Isus pentru credinţă şi pentru păstrarea ei? Mi-am dat seama în mediul în care trăiesc ce mare privilegiu este să te numeri printre cei care cred. Şi am ajuns la convingerea că este o mare favoare să poţi crede cu uşurinţă toată viaţa, acţionând ca un anesteziat la semnalele nocive din exteriorul tău care vor să chinuie şi să anihileze convingerile tale, pe acelea nefundate pe nici o argumentare raţională, ci doar pe...credinţă. Adânceşti înţelegerea anumitor lucruri doar când stai în faţa opusului lor. Isus se roagă pentru credinţă. Pentru ceva generic? Pentru ceva omniprezent în societatea oamenilor din care fac parte?!? Pentru ceva de la sine înţeles? Nu, pentru ceva care, din păcate, nu mai e de la sine înţeles. "Păstrează-i în credinţă!" Isus a ştiut bine, penetrând cu acei ochi ridicaţi la cer toată desfăşurarea istoriei umane şi a celei creştine, că păstrarea credinţei cere voinţă, cere să rămâi de partea a ceea ce îţi rămâne de neînţeles: să rămâi de partea lui Isus, a Fiului lui Dumnezeu, când ceilalţi de mult deja au luat distanţă de el; înseamnă să rezişti la orice provocară intelectuală, încăpăţânându-te să-ţi spui: eu contez şi mă bazez pe Isus orice mi s-ar spune împotriva lui; înseamnă să respingi orice gând născut în tine în iureşul îndoielilor sau  al clipelor sterile din nopţile fără somn şi fără linişte, care ţi-ar spune că totul, şi deci şi tu, se termină din nimicul din care ar fi început. Şi încă atâtea altele. Să mă păstreze în credinţă îl rog şi eu pe Dumnezeu astăzi, pentru că eu cu puterea mea, mi-e teamă că nu voi reuşi, şi, Doamne fereşte, ce poate să iasă din mine, cu o minte şi o inima necredincioase.

Isus ştie cine este adversarul nostru, de aceea îl roagă pe Tatăl: "păzeşte-i de Cel Rău". Suntem nestatornici şi fragili; suntem vulnerabili şi atât de delăsători. Câţi nervi nu îţi faci, constatând cu tristeţe că Cel Rău face cu tine de multe ori cam ce vrea el! Ceea ce trebuie pus pe seama lui nu e doar contrastul între creştini şi ceilalţi, ci mai ales disensiunea între creştini. Noi creştinii îl percepem pe Isus atât de diferit. Între noi este atâta neînţelegere şi de multe ori ură. Ne jucăm pe credibilitatea lui Isus în faţa celor care nu sunt creştini. La inima lui Isus stă unitatea noastră, armonia dintre noi.  

    Isus ne lasă să înţelegem de ce avem nevoie: consfinţeşte-i în adevăr. Cine este adevărul? Evanghelistul scrie ca să fie clar pentru toată lumea: Cuvântul tău este adevărul, adică, conform originalului, logos-ul tău este adevărul. Nu mă limitez doar să rostesc adevărul, ci să fiu consfinţit în adevăr, în adevărul care este pentru mine şi pentru cei care cred ca şi mine unul: Isus Cristos.

      Îl rog pe Isus şi împreună cu el pe Tatăl să mă păstreze cu orice preţ în credinţă şi să mă păzească de Cel Rău. Cei care cred şi care aşa vor să rămână toată viaţa, credincioşi, posedă adevărul. Numai cel care are credinţă, posedă tot adevărul, nu pe cel matematic sau logic, ci pe cel metafizic, adica adevărul despre rostul şi sensul vieţii, adevărul în formă de persoană: Isus Cristos.  

     Pentru tine şi pentru mine s-a rugat Isus. Şi el s-a rugat atunci şi în această duminică astfel şi îi mulţumesc.