Ia-mi, Doamne, şi primeşte!

(O) rugăciune de seară

Ia-mi, Doamne, şi primește toată libertatea mea,

memoria, mintea şi voinţa mea toată;

tot ce am sau ce posed e din darul Tău;

Ţie, Doamne, ţi le înapoiez;

toate ale Tale sunt;

dispune de ele după bunul tău plac;

dă-mi numai iubirea şi harul tău şi mi-e de ajuns.

(Sf. Ignaţiu de Loyola)

          Când se apropie noaptea şi somnul, odată cu îmbrăcămintea, dezbrac de pe mine truda unei zile întregi, gândurile care m-au frământat, grijile şi problemele care mi-au făcut companie. Vreau să mă eliberez cumva de ele, ca să-mi fie somnul, aşa cum mi se urează de multe ori, uşor şi dulce. O zi întreagă am umblat, am vorbit, am făcut treabă, am ascultat şi am fost ascultat. Peste toate se aşază acum liniştea. Au trecut clipele, minutele, orele unei zile din viaţa mea. Poate nu sunt îndeajuns de mulţumit. Unele lucruri mi le-aş fi dorit altfel. Spun cu evenghelistul Matei: "Ajunge zilei răutatea ei" (Mt 6,34). E momentul să mi le inventariez repede pe toate şi să le predau cu recunoştinţă Domnului şi Dumnezeului meu. Ochii lui atotvăzători m-au urmărit şi ei ştiu mai bine chiar şi decât mine când mi-a fost greu, când nu am putut mai mult, când m-am ostenit fără nici un rezultat. Spun împreună cu sf. Ignaţiu: Ia-mi, Doamne! Ia-mi-le pe toate! Vreau să dorm în pace şi cu liniştea în inima mea, fără să mă las chinuit de tot felul de gânduri cu privire la ziua de mâine, deoarece ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi (cfr. Mt 6,34). În noaptea aceasta se va îngriji însuşi Dumnezeu de mine. Cu acest sentiment vreau să închei această zi. Amin.