sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Dorit Mesie, vino! A venit Adventul





     A început Adventul! Ne pregătim pentru sărbătoarea Naşterii lui Isus. Ne însoţeşte din nou coroana cu cele patru lumânări în săptămânile dinaintea Crăciunului. În forme melodice variate creştinii de pretudindeni cântă acelaşi mesaj: Dorit Mesie, vino! Îl aşteptăm pe Isus, rememorând istoria naşterii lui la Betleem şi meditând asupra celei de-a doua veniri a lui în slavă. Existenţa noastră stă între aceste două veniri, oferindu-şi bucuria anuală a sărbătoririi liturgice a Întrupării lui Isus între oameni. Nu avem, cred, nimic mai frumos pe parcursul întregului an, nimic mai fermecător şi minunat decât Crăciunul. În fiecare an ascultăm aceleaşi texte, ne binedispunem cu aceleaşi colinde, ne desfătăm ochii în faţa atâtor luminiţe şi decoraţii, ne lăsăm încântate inimile de glasurile pure ale copiilor care cântă naşterea Domnului. 

   Avem nevoie de Advent, de lumina lumânărilor, de colinde, de pregătirea spirituală ca să ne fie mai uşor să credem, ca să ne introducem mai lesne în lumea misterioasă a lui Dumnezeu, a celor cu care a găsit înţelept să colaboreze pentru mântuirea noastra. Mă gândesc aici la fecioara Maria şi la puritatea ei inexprimabilă, la Ioan Botezătorul şi la grandilocvenţa mesajului său, la sfântul Iosif şi la timiditatea pe care a simţit-o înaintea evenimentelor pe care nu era în măsură să le controleze. Trăiesc cu sentimentul că mi se deschide în faţă un drum care se termină abia în faţa ieslei. El trebuie parcurs bine, cu vigilenţă, cu examinare spirituală, cu acţiuni a căror roade să se răsfrângă asupra celorlalţi. Am şansa să mă gândesc la păcatele comise, de care Isus vrea să mă mântuiască, să meditez asupra acelor atitudini care abia mă fac suportabil în ochii celorlalţi, să mă străduiesc să compensez greşelile mele de omisiune cu gesturi simple, de caritate, făcute în aşa fel încât numai ochii lui Dumnezeu să mă surprindă. Toate aceste lucruri merită făcute, ca să îmi fie mai uşor să cred ca nu sunt al acestei lumi şi nu trăiesc doar pentru ea, că existenţa mea se împlineşte în Dumnezeu. Ele merită făcute pentru că e Isus cel care vine, pentră că el e doritul Mesia. 
    Ce bucurii interioare e dispus Dumnezeu să ne ofere! Ce simţire profundă a prezenţei lui putem să experimentăm cu inimile noastre slabe şi intinate! Nu trebuie să urcăm până la cer pentru asta, se îndură Dumnezeu şi coboară până la noi în Isus!   

Un comentariu:

  1. "gesturi simple ... facute in asa fel incat numai ochii lui Dumnezeu sa ma surprinda", un gand intelept, profund si �� inaltator in acelasi timp!
    O simtire a prezentei si indurarii Lui in ieslea inimilor noastre, este un har pe cat de mare pe atat de mult dorit de cei care mai considera ca "merita ... pentru ca este El"!
    Multa bucurie interioara iti doresc!

    RăspundețiȘtergere