Sarea pământului...

     Începutul Predicii de pe munte era rezervat duminicii precedente, dar anul acesta l-am "ratat" pentru că am sărbătorit Întâmpinarea Domnului. Era vorba despre cele 8 fericiri. În continuarea fericirilor, evanghelistul Matei aşază pasajul evanghelic pe care l-am ascultat astăzi. Întotdeauna asemănările sau metaforele au găsit receptivitate în rândul ascultătorilor. De discursuri abstracte, presărate cu neologisme şi fraze alambicate sunt în stare cei şcoliţi, însă numai cei înţelepţi reuşesc să găsească imagini grăitoare pentru orice generaţie de oameni, din orice timp şi din orice loc. În câteva rânduri mi s-a făcut observaţia că predica îmi este pichetată cu cuvinte mai puţin uzuale. Bine nu m-am simţit. Te trezeşti că faci de neînţeles cuvântul atât de simplu şi clar al lui Isus! Îmi este martoră conştiinţa că m-am străduit să nu mai fie aşa.  

    Isus recurge la imagini pentru a exprima realităţi înalte, nobile, nu banale. Acestea sunt simple şi pe înţelesul oricui. Întrebarea imediată care ni se ridică este: unde vrea să bată Isus? Voi sunteţi sarea pământului! Nu aurul, nu argintul, nu vreun alt metal sau lucru preţios, ci sarea. Aurul, dacă există, există pentru sine. La fel şi argintul. Despre sare se poate spune că utilitatea, rostul ei nu e ascuns în sine. Menirea ei este aceea de a folosi altora. Acest înţeles al sării ne induce o întrebare serioasă: ce însemn eu pentru vieţile altora? În ce măsură cuvintele, atitudinile, faptele mele condimentează plăcut alte vieţi? Ca să fiu sarea pământului, trebuie să mă exteriorizez, să intru în contact cu ceilalţi pentru a recupera gustul acolo unde totul pare fad. Să te îngrijeşti să dai gust plăcut altor vieţi, e mult mai mult decât să te uiţi exclusiv numai la gustul pe care îl are viaţa ta.

    Isus a spus: "voi sunteţi sarea pământului", şi nu zahărul. Mi-a plăcut mult gândul pe care l-am găsit la un moment dat la Paul Claudel: "Evanghelia este sare şi voi aţi făcut din ea zahăr!" Trăiesc într-un mediu în care tendinţa de a îndulci evanghelia este vizibilă în rândul creştinilor. La chestionarul adresat lumii din partea papei cu privire la valorile familiei, mulţi creştini austrieci au dezaprobat învăţătura morală a Bisericii. E inactuală, depăşită, inaplicabilă, spun ei. Divorţurile sunt multe, numărul celor recăsătoriţi mare. Să declari anormală situaţia lor când sunt aşa de mulţi? Nu, ceva trebuie modificat în morala Evangheliei sau interpretat altfel sau...îndulcit.  Sarea nu numai că dă gust, dar şi fereşte alimentele de alterare, le conservă. Luăm în ansamblu proprietăţile sării, şi nu selectiv. 

   Sarea aşadar ne învaţă cât de importantă ne este vocaţia creştină: să-ți conservi cu orice preț credința, să te îngrijești de gustul pe care îl are viața altora. Altcum se poate întâmpla ca pe credinţa noastră slabă, schimonosită şi insipidă, să calce oamenii cu picioarele. Și de acest lucru vorbește evanghelia. Că imaginea ne vizează pe noi, nu încape pic de îndoială. "Voi suntem noi" a spus pr. Bulai Alois atât de grav azi dimineaţă în predica de la radio.

     Mai era şi cealaltă imagine în evanghelia de astăzi, cea a luminii. Fiecare şi-o explică cum vrea. Eu m-am mulţumit cu ce am auzit astăzi de la Isaia, profetul: "Dacă vei îndepărta din mijlocul tău asuprirea, gestul (în alte traduceri: degetul) de ameninţare şi cuvintele de ocară,  dacă vei da de mâncare celui flămând şi vei aduce mângâiere celui amărât, atunci lumina ta va răsări în întuneric şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare. Cine are ochi de citit, să citească și să fie cu băgare de seamă la ce spune profetul! O seara frumoasă să avem în compania plăcută a lui Isus!