duminică, 5 ianuarie 2014

Cuvintele noastre și Cuvântul divin






      Prologul evangheliei sfântului Ioan ne-a fost citit în ziua de Crăciun, la Liturghia din timpul zilei şi astăzi, iarăşi, în a doua duminică a Crăciunului. De ce această repetiţie? Nu am explicaţii de natură liturgică. În noaptea de Crăciun ne-am bucurat să ascultăm relatarea naşterii lui Isus, aşa cum a avut ea loc în istorie şi cum ne-a prezentat-o evanghelistul Luca: îngeri care cântă, păstori invitaţi să-i facă în toiul nopţii o vizită Pruncului, ieslea şi scutecele, Maria şi Iosif alături de Noul-Născut. Era frumos! Cât de plăcut ne stăruiau ochii pe figurinele care alcătuiau cadrul naşterii lui Isus! Privind-le, ne pierdeam în tot felul de imaginaţii şi visări. Astăzi, evanghelia ne forţează parcă să îndrăznim o altă formă de a privi venirea Pruncului în lume. Ioan vrea să ne însuşim privirea lui meta-istorică. În căutarea originii divinului Mântuitor, ni se recomandă să nu ne rezumăm în a şti doar date despre iesle, Bethleem şi păstori. Începutul pentru Ioan nu e aici, ci mult înainte. Înaintea oricărei istorii, înaintea oricărei creaţii. În veşnicia de nepătruns a lui Dumnezeu. Acolo a fost mai întâi Cuvântul. Am putea crede că Ioan vrea să ne scrie o filosofie grea, o teologie înaltă, greu digerabilă minţii noastre. Pe de altă parte, dacă ne-am dispensa de prologul lui, n-am avea adevărata cunoaştere a identităţii lui Isus. De aceea, credem şi mărturisim că în acest Cuvânt era lumina şi viaţa oamenilor, şi că tot ceea ce este creat a fost creat întru el.
    Mie mai ales ar trebui să-mi placă acest pasaj din evanghelia sfântului Ioan. Titlul blogului meu, "cuvinte întru Cuvânt" îşi găseşte explicaţia tocmai aici. Cuvântul scris cu majusculă e doar unul şi el e de fapt Logosul, Raţiunea, Înţelepciunea lui Dumnezeu. Ce ar trebui să fie cuvintele noastre dacă nu reflecţii, oglindiri ale acestui Cuvânt divin? Forţa cuvintelor noastre este incontestabilă. Şi acest lucru e valabil în ambele direcţii: a binelui şi a răului. Cuvântul lui Dumnezeu, Logosul, este prin excelenţă creator (toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există, Ioan 1,3). Însă nici cuvintelor noastre nu am putea să le contestăm capacitatea creatoare , nu la nivel material, ci la nivel spiritual! Câte pasaje din Biblie ori texte scrise de oameni sfinți, de oameni spirituali, ori fragmente din literatura universală, ori reflecții, meditații sau eseuri, n-au declanșat în noi adevărate desfătări spirituale, plăceri lăuntrice cu care plăcerile simțurilor nici nu se pot măsura!
     Ascultând prologul lui Ioan, ne-am putea gândi evaluativ la vocabularul pe care îl folosim, la criteriile de a ne selecta și introduce noi cuvinte în vorbire, la forța edificatoare a cuvintelor noastre. Eu îmi doresc mult ca toate cuvintele scrise pe acest blog să fie...cuvinte întru Cuvânt!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu