Ce face botezul în viaţa noastră?

      Sărbătoarea Botezului Domnului încheie timpul liturgic al Crăciunului. Pe Isus îl vedem astăzi amestecat cu mulţimea, înaintând încet, ca un necunoscut, spre Botezător. La vederea lui, Ioan se arată contrariat. La fel ca el atunci, şi astăzi întreabă mulţi de ce Isus a primit botezul, din moment ce el era fără de păcat. Răspunsul îl dau deja Sfinţii Părinţi şi el este valabil şi astăzi: din solidaritate cu noi păcătoşii. Evangheliştii descriu revelarea Sfintei Treimi la momentul botezului lui Isus: Tatăl în voce, Duhul Sfânt în porumbel şi Fiul în persoana lui Isus din Nazaret.

     Botezul lui Isus este prilejul potrivit de a face memoria botezului nostru. Subestimăm des valoarea acestui sacrament, însă demnitatea noastră creştină nu cunoaşte altă rădăcină. Vorbind de celelalte sacramente, e ca atunci când vorbeşti descriptiv despre toate componentele unei case, lăsând în umbră fundamentul ei. Pe de altă parte, cred că nici nu suntem în stare să descriem toate beneficiile pe care ni le dobândim prin acest sacrament: înmormântaţi cu Cristos, renăscuţi la viaţa nouă a harului, moştenitor ai Împărăţiei cereşti, copii ai Bisericii, sunt toate gânduri de o profunzime spirituală greu explorabilă. Botezul pe care l-am primit ne dă marea şansă să fim în această viaţă metafizici. Adică să trăim în interiorul unei lumi fizice cu înţelegeri, simţiri şi activităţi meta-fizice, superioare a ceea ce este strict fizic. Ce trist să-ți facă cineva remarca: "Tu n-ai nimic metafizic în viaţa ta!" Vedem un lucru ca toţi ceilalţi oameni, dar îl percepem atlfel pentru că ţine de noi şi de spiritualitatea noastră să-l resemnificăm. Priveşti o floare şi te poţi rezuma doar la a-i descrie proprietăţile şi la a-i inspira parfumul. Însă poţi trece la o simţire metafizică a ei, contemplând-o ca pe o minusculă dezvăluire a infinitei fantezii creatoare a lui Dumnezeu, gândindu-te că în fond nimeni nu ar putea crea nici măcar o singură floare, identică cu cea dinaintea ochilor tăi. Floarea este pentru tine revelarea a ceva din frumuseţea dumnezeirii. O vezi într-o semnificaţie care este dincolo de fizicul ei. Intri într-o biserică şi nu te comporţi ca un turist care priveşte îndelung ansamblul, admirând calitatea picturilor, compoziţia cromatică, tehnicile folosite în arhitectură. Ţie biserica îşi spune ceva care este dincolo de arătarea ei fizică, iar certitudinea aceasta îţi livrează o stare metafizică: te plasezi nu în interiorul unor pereţi, ci în comuniunea tainică a lui Dumnezeu.  

    Botezul îţi cere să-i vezi pe ceilalţi oameni mai mult decât apar ei la prima vedere: ca pe nişte fraţi în Cristos; îţi cere să conferi lucrurilor pur pământești o valoare instrumentală în drumul tău prin timp spre veşnicie; îţi cere să te plasezi cu unele dorinţe chiar de pe acum dincolo de această viață. Exigențele botezului nu sunt chiar ușoare. Sfânta Treime vrea să fie și în viața noastră.

   Suntem botezaţi! Ne bucurăm astăzi de această demnitate suprafirească, de renăscuţi în Dumnezeu. Îi arătăm astăzi recunoştinţă lui Dumnezeu şi-l rugăm să locuiască în viaţa noastră.