marți, 24 decembrie 2013

În căutare de adăpost: Maria şi Iosif





   Scriam în articolul recent publicat, "Se apropie Crăciunul", că fiecare regiune sau ţară are anumite mărci culturale şi tradiţionale, obiceiuri în lipsa cărora Crăciunul e sărăcit de farmec, nu mai e simţit atât de intens. N-am pomenit în cuprinsul articolului de un obicei local numit Herbergsuche, ceea ce în traducere înseamnă: "În căutare de adăpost". Nu ştiu dacă i-aş putea numi pe cei care merg cu "Herbergsuche" colindători. Aceştia din urmă sunt vestitorii Naşterii lui Isus. Însă, aşa cum arată numele obiceiului, în cazul de faţă nu e vorba încă de cântarea Naşterii. Ceea ce  se imită, este tocmai acţiunea de căutare a unui loc de cazare de către Maria și Iosif, lucru care s-a dovedit zadarnic. Sau nu?!
     Ceea ce face grupul care merge cu Herbergsuche are un caracter de ritual. O statuie cu sf. Fecioară este purtată în față. De la o casă la alta se recită rozariul. Odată ajunşi în pragul casei, cineva bate la ușă. Din interiorul casei se intonează cântecul: "Cine bate la uşă?", fără ca să deschidă uşa. Toate strofele încep cu întrebări precum: "ce căutaţi? cine sunteţi? ce vreţi? Fiecare întrebare cântată în casă e continuată de cei de afară, care de fapt reproduc vocile Mariei şi a lui Iosif şi implorarea lor de a fi primiţi înăuntru. Aceştia spun despre ei că sunt oameni simpli, că nu prea au bani, că sunt îngrijoraţi, că vor ceva pentru iminenta naştere a Pruncului, măcar un acoperiş. Ceea ce m-a lăsat cu o întrebare fără răspuns a fost observaţia legată de cântec, care se termină negativ, cu un refuz dus până la capăt, exact ca şi relatarea evanghelistului Luca. Vocea dinăuntrul casei respinge cu consecvenţă, aşadar, până la ultima strofă. Spun asta pentru că tot "ritualul" săvârşit de grup îşi propune până la urmă să rescrie istoria Naşterii lui Isus, să o resemnifice, să o răstoarne pozitiv. Statuia cu Maica Domnului va intra totuşi în casă, va fi aşezată între două lumânări (imagine). În rugăciunea rostită de liderul grupului, sf. Fecioară este rugată să rămână în casă şi să-şi arate ocrotirea asupra celor care o locuiesc, să-l aducă pe Pruncul ei în inimile toturor. Tot în rugăciune, după un cântec marian, se părăseşte locul, iar grupul se deplasează spre următoarea locuinţă. Obiceiul acesta, trebuie să menţionez, este unul local, nu caracterizează toată Austria, nici măcar întreaga dieceză.
      În aceste câteva ore rămase până la celebrarea Liturghiei din Noaptea de Crăciun, e benefic pentru sufletul nostru să medităm asupra trăirilor Mariei şi a lui Iosif dinaintea marii minuni a Întrupării. Nouă ni se dă şansa de a rescrie la nivelul inimilor noastre istoria Naşterii lui Isus, transformând respingerea de atunci în generozitatea, în lărgirea de acum a sufletului nostru pentru adăpostirea Pruncului.












3 comentarii:

  1. Sunt traditii atat de frumoase care ne vorbesc pe viu de credinta in nasterea Pruncusorului Isus a copiilor, a parintilor si a bunicilor din localitatea in care va desfasurati activitatea pastorala. Transmise din generatie in generatie, bazate pe sfintele evanghelii, ele reactualizeaza aceste momente de refuz primite de sfanta Familie. Noua, care particitam pasiv la aceasta traditie zonala, ne ramane datoria de a participa activ prin deschiderea larga a mintii, inimii si a bratelor pentru a-i primi cu bucurie! Craciun fericit!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Va multumesc pentru urari! Sper sa fii avut Craciun fericit! Traditia este pur si crestina si cu origine evanghelica! Va urez La multi ani! Domnul sa va calauzeaza pasii si sa va lumineze gandurile si sentimentele!

    RăspundețiȘtergere