duminică, 22 decembrie 2013

Arde a patra lumânare






     Cât de repede trece Advent, îmi vine să spun! Este deja a patra duminică, iar lumânările coroanei de Advent sunt toate patru arzânde. În doar câteva zile celebrăm ziua de Naştere a lui Isus pe pământul nostru. Se va împlini în ziua de Crăciun noianul de urări pe care şi le transmit oamenii? Se va vedea pe chipul oamenilor că au Crăciun fericit, cu sănătate, cu binecuvântare? Va fi în realitate ceea ce a fost mai întâi în dorinţă?
      A îngerilor este a patra lumânare, a celor care au coborât din cer pentru a-şi comunica bucuria că Fiul Celui Preaînalt poate fi văzut într-un Prunc; a celor care au intonat: Mărire în cer lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor de bunăvoinţă! Nu tuturor, indiferent de stare sufletească, ci celor de bunăvoinţă! Îngerul Gabriel apare în scenă în templu mai întâi în faţa lui Zaharia pentru a vesti naşterea lui Ioan; acelaşi înger apare în faţa Mariei pentru a-i vesti naşterea lui Isus; tot un înger îi apare lui Iosif în vis pentru a-l asigura că sarcina Mariei îl implică pe Dumnezeu, în special pe Duhul Sfânt. În Zaharia, întâlnim tipului omul raţional, care are toate motivele rezonabile să se îndoiască pentru ceea ce nu-i normal. Zaharia plăteşte pentru acel moment de îndoială cu muţenia. Maria îl ascultă pe acelaşi înger. Ea întreabă cum va fi posibil altfel decât pe cale naturală, şi îngerul o lămureşte că Duhul Sfânt va fi cel care va opera în sânul ei zămislirea lui Isus. Ca reacţie, Maria simte nevoia să meargă şi să-i povestească Elisabetei despre întâlnirea cu îngerul şi despre ce o aşteaptă. Ea îşi deschide gura şi îl laudă pe Dumnezeu. Avem modelul lui Zaharia, al omului rezonabil, care nu serveşte poveşti precum cea relatată de Matei în evanghelia de astăzi, pentru că sunt prea neverosimile, prea sărace în logică. Iar tipul unui asemenea om rămâne într-un corset de întrebări şi de nelinişti pentru care raţiunea nu-i va livra nici o terapie. Avem modelul fecioarei din Nazaret, care cu minte nu şcolită, dar esenţial de multă, consimte adevărului despre viitorul ei. Cu ea Dumnezeu poate să colaboreze altfel. Atât Zaharia, cât şi Maria şi Iosif au avut îngeri în clipele decisive ale vieţii lor.
     Îmi doresc ca şi noi să avem câte un înger în asemenea momente, aşa încât deciziile pe care le luăm să nu fie împotriva credinţei, ci spre întărirea şi confirmarea ei. Îmi doresc să avem câte un înger care să ne poarte până în faţa ieslei lui Isus, ca nu cumva să ne scape esenţa trăirii Crăciunului.   

2 comentarii:

  1. Profunde ganduri si adanc rascolitoare in cugetul cititorului!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ovidiu, acum eu asa le-am scris. Ma bucur sa-ti doresc aici (o voi face si altfel) un Craciun fericit in familie, cu copilasii Ecaterina si Iustin. Un inger sa fie mereu asupra lor de veghe! Cu bucurie!

    RăspundețiȘtergere