Pietre vii

Amintire pe piatră

   Imaginile, se spune, vorbesc de la sine. Aş vrea totuşi să prezint ceva specific altarului bisericii din Gleisdorf, oraşul în care slujesc ca vicar. Sfântul Petru scrie în prima sa scrisoare, la începutul celui de-al doilea capitol: "Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi într-o casă spirituală pentru o preoţie sfântă ca să aduceţi jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos." Spune asta făcând referinţă în versetul anterior la Isus Cristos despre care scrie că este piatra cea vie. Isus este numit şi în psalmi piatra din capul unghiului sau piatra unghiulară. Dar şi noi suntem pietre care formează edificiul Bisericii.

  

       Biserica e casa spirituală formată din pietrele vii aşadar. Acolo unde biserica este doar construcţie măreaţă, fără să mai fie şi Biserică, şi pietrele sunt doar pietre, fără să mai fie şi vii, acolo nu mai este prezent Isus Cristos, iar biserica ajunge să fie transformată fie în muzeu, fie în hotel, fie în orice altceva, lucru din păcate întâlnit în Occident. Sfântul Petru chiar nu putea găsi o imagine mai frumoasă, decât cea care are legătură cu numele lui, care ştim ce înseamnă. Dincolo de analogia cu numele, transcende însă înţelesul spiritual.

         Biserica parohială din acest oraş încearcă să exprime plastic acest gând spiritual, arătând că cei botezaţi sunt parte din edificiul viu al Bisericii. Cum? După cum se vede în a doua poză, chiar în altar există un spaţiu special unde noile pietre vii ale comunităţii, copiii de curând botezaţi, lasă o amintire a botezului lor pe piatră. Pietrele sunt frumoase şi pregătite artistic de către părinţi. Dar dincolo de frumuseţea lor exterioară, gândul care se vrea exprimat este cel de mai sus.

      În prima poză este altarul bisericii, al cărui patron este sfântul Laurenţiu. Martirul este îmbrăcat în haină de diacon şi în mâna stângă ţine grătarul pe care a fost ars. În mâna dreaptă ţine o ramură de măslin, iar un înger deasupra lui îi aşază coroana de martir pe cap. Memoria lui se celebrează în toată Biserica la data de 10 august.  

Revenind la sfântul Petru, din exprimarea lui se observă că el presupune că cei botezaţi sunt pietre vii. Prin mijlocirea lui şi a sfântului Laurenţiu să ne dea Domnul harul să fim cu adevărat vii, să ne remarcăm prin rezistenţă la orice pericol exterior sau interior care ne-ar distanţa de piatra unghiulară, şi prin fermitate în credinţă.