Germana pe care n-o învăţ!

Poliloghie mixtă

      Aş vrea să vă kommunizieren ceva, dar nu doar auf rumänisch, ci şi pe limba maternă a lui Papst Benedikt, care este, în limbaj laic, der Chef ( a se citi "ş") al Bisericii römisch-katholisch. Şi în spaţiul german ca şi la noi, oamenii telephonieren la Telefon sau pe Mobil, dar când sunt în Biserică îl setează pe Vibrieren. Şi aici se întreabă mulţi dacă existieren Reduzierungen în magazine, dacă die Produkte sunt reduziert. În Fabriken se produzieren multe lucruri care se kommerzialisieren în toată Europa. Asta impliziert ca marfa să fie transportiert pe Strassen bune, ca să ajungă în Kaufland (ţara cumpărăturilor!), în Iaşi, pentru că şi acolo existieren mulţi oameni care vor să konsumieren Produkte din Germania sau Occident.

     La Fakultät, die Studenten trebuie să studieren ca să aibă Resultate bune. Asta impliziert muncă. Ca să îţi konstruierst viitorul, trebuie să-ţi utilisieren die Intelligenz, să nu trăieşti isoliert, ci zusammen cu ceilalţi (nu-mi spuneţi că n-aţi dedus ce înseamnă zusammen!) Și Biserica vrea ca oamenii să partizipieren la sf. Eucharistie, unde noi îi kommemorieren pe sfinții lui Dumnezeu și suntem zusammen cu ei in Kommunion, aşa cum sperăm să fim cândva şi în Paradies.

     Eu mă opresc aici în speranța că am indus măcar o fărâmă de apetit pentru neîntârziata începere a învățării acestei preamelodioase limbi. Să nu cumva să-și spună careva că n-a înțeles textul de mai sus, întrețesut cu cuvinte pur nemțești. Câte alte cuvinte nu ar mai fi de pomenit! 

Dintr-un anumit (mic) punct de vedere, germana e așadar simplă. Însă din (ar urma să spun: "din alt punct de vedere", dar nu vreau să mint pe nimeni, şi mă străduiesc să găsesc o formulare conformă cu realitatea) alte 10, 20 sau nenumărate puncte de vedere, ea este atât de nedigerabilă! Sau de-a dreptul incomestibilă. Fărâma de apetit provocată cu textul de mai sus sper să nu se fi pulverizat deja. Expresia: "ştie germana la perfecţie" mi-a apărut de fiecare dată ca o minciună monumentală în materie de limbi, pentru care chiar e nevoie de piedestal, că altfel stă numai la pământ. 

    Pentru mine, slujitor în parcela austriacă a viei Domnului, germana e o nevoinţă pe care o practic cu seninătate, şi în acelaşi timp o sursă de umilinţă, de atenţie şi de modestie. Să nu ai nicio sursă pentru asemenea scumpe virtuţi, iarăşi cred că nu e bine. De ce spun asta? Aş vrea să exemplific. În germană verbul a merge e simplu: gehen (a se pronunţa un e luung, lăsând complet la o parte consoane h!). Nu îl foloseşti decât atunci când pentru mers îţi pui în mişcare picioarele. Cu un asemenea verb nu te-apuci să mergi pe bicicletă, ca să nu mai zic de maşină sau tren, darmite avion. Pentru acest ultim tip de mers, în care de fapt altceva merge şi nu tu, subiect pasiv care suferi  acţiunea de a merge, germana te invită cu insistenţă să foloseşti alt verb.
Însă acestui verb, gehen, îi sunt anexate în partea din faţă tot felul de prepoziţii, că doar germana nu aproximează acţiunile, ci le precizează; nu caută să le nimerească, ci le ţinteşte de-a dreptul cu o certitudine univocă, fără pic(ătură) de confuzie. Aşa că e de ajuns să se pună în faţa acestui verbuleţ o simplă prepoziţie auf, care înseamnă de regulă "pe": aufgehen, şi ai verbul german pentru românescul a răsări; îl ştergi pe auf  şi îl scrii pe unter care înseamnă jos, şi ai verbul untergehen, care înseamnă a apune. Hai că e logic: soarele  merge pe cer când răsare şi merge jos de pe cer când apune! Mai este şi eingehen şi ausgehen. La primul mergi în, la al doilea mergi din, adică mergi în biserică şi mergi din biserică, adică intri şi ieşi. Dar mai este şi übergehen, care înseamnă a trece peste sau a trece pur si simplu sau a depăşi. Încă n-am ajuns la capăt. Ar mai fi nachgehen care bineînteles înseamnă a merge după, că asta înseamnă nach, dar pe lângă asta, mirare mare, şi a ceda. Când mergi după cineva, când ai permis ca el să meargă înaintea ta şi tu, deci, după el, nu înseamnă că i-ai cedat? Îl pomenesc repede şi pe fortgehen, adică a pleca departe, a te duce (fără să ieşi totuşi din limitele spaţio-temporale). Am dat nişte exemple aşadar cu acelaşi verb care primeşte cu plăcere prepoziţii ca să-şi contureze parca interminabila-i polisemie. Însă ce înseamnă el la atâta amar de lexic? Dacă îţi spui că nu te priveşte, nu foloseşti verbul a privi, ci tot gehen, anexându-i prepoziţia an, care înseamnă "la", şi storci logica întrebându-te: ce merge la mine treaba asta, adică ce mă priveste? Aşa că te saturi de toate şi vrei să pleci, adică să abgehen, adică să mergi de tot.

   Pe mine mă amüsiert să aflu că tot ceea ce este neologism se germanizează după aceeaşi regulă, rezultatele fonetice apărându-mi ciudate. De aceea, ca vorbitor străin îţi permiţi să variieren şi să differenzieren în fucţie de cine te ascultă. Numai să nu fie oameni simpli, că ei nu vor differenzieren niciodată între două lucruri, ci mereu vor unterscheiden, adică vor tăia între, mot-a-mot!

    Eu mă bucur pentru toate aceste cuvinte şi mă simt, într-o formă stâlcită, puţin ca acasă, bucurându-mă de germana pe care nu trebuie s-o învăţ!

    Celui în care ispita limbii germane este năvalnică, îi doresc să-i dea curs şi să fie perseverent!