miercuri, 31 decembrie 2014

Pluguşor 2014




Urătură



Aho, aho surori şi fraţi
Şi voi cei interesaţi
De pe blog să nu plecaţi
Ci pe loc să v-aşezaţi
Şi urarea mi-ascultaţi.
Nu e ea chivernisită
Nu-i aleasă, nu-i spoită,
Totuşi trebuie auzită

Urare à la Cristian
Aţi primit şi-acum un an
De atunci trecură zile
Şi s-au scris câteva file
Gânduri mici şi rumegate
Au ajuns verbalizate,
 Reflecţii dacă-am scris
Scurt am fost şi doar concis,
Că doar sunteţi ocupaţi
De lene nealteraţi,
Şi ce găsiţi în cuvinte
Vreţi s-ajungă şi la minte
Să s-aşeze chiar pe cord
Şi să fie în acord
Cu ce cere conştiinţa
Sau ne impune credinţa

Frunză verde de cais
Să s-audă-n paradis
Mănaţi măăi, hăăi, hăăi! 

Dacă nu am reuşit
Să vă scriu cum aţi voit,
De greşeli s-au strecurat
Cum voi nu v-aţi aşteptat
Dacă ce am exprimat
A fost uneori blazat
Şi-acribia a lipsit
Şi stilul poate-amorţit
Rogu-vă pe fiecare
Să-mi daţi grabnic...dezlegare.

Frunză verde maghiran
Să s-audă şi-ntr-un an
Mănaţi măi, hăăi, hăăi! 

Tot ce a fost rău, păcat
În anul ce-a expirat
Să se uite, să dispară
Un nou duh în noi s-apară
Să avem intenţii fine
Nu urâte, nu meschine
Să optăm pentru virtute
Şi acum, şi-n senectute
Să fim oameni cordiali
Deloc superficiali
Să alegem ce-i corect
Demn de noi şi înţelept
Şi în ceas de suferinţă
Să avem îngăduinţă
Şi răbdare tot mereu
Cu al nostru Dumnezeu
Nu pretenţii-nfumurate
Aşteptări infatuate
Ci credinţă de granit
Şi un spirit şlefuit
O speranţă mereu trează
Şi-o iubire ce cutează
Să-nvingă şi-amar şi acru
Ca să stea numai în sacru

Frunză verde iasomie
Domnul lăudat să fie 
Mănaţi măi, hăăi, hăăi! 

Gânduri şi intenţii bune
Anul nou să-l încunune
Cuvântul venit din cer
Schimbe tot ce-i efemer
Cuvintele noastre multe
Pe Cuvânt să nu-l insulte 
Să vădim inteligenţă
Şi în fapte coerenţă, 
Să fim buni la aplicaţii
Nu pierduţi prin divagaţii
Să deschidem Cartea Sfântă
Care sufletul l-avântă
Spre lumini de sus astrale
Nu spre chestii mici banale
Şi un vers de memorăm
Sufletul ni-l încărcăm
Cu tot ce e sacrosant
Nu doar azi interesant
Cu cunoaştere perenă
Pentru o viaţă serenă.  

Frunză verde, câtă-i glia
Să se-audă-n România
Mănaţi măi, hăăi, hăăi! 

Nu sunt urător de seamă
Şi-a-nceput să-mi fie teamă
Că rostesc poate prea multe
Inutile şi inculte.
Fără a vă călca în prag
Vă anunţ că mă retrag,
Specialist nu sunt în rime
Doar în lucruri strict infime
Decât să vă plictisesc 
Mai degrabă mă opresc
Şi cu o suflare-adâncă
Dintr-un piept ce nu-i de stâncă
Vă urez din inimioară
Viaţă lungă şi uşoară
Ani să curgă peste voi
De să-i număraţi în doi
Harul vină-n orice casă
Bucate pe orice masă
Rugăciune-n orice gură
Şi pe şes, şi-n curmătură
Pe blog de mai lecturaţi
Să fiţi toţi edificaţi
Fie-vă efervescent
Ajutor spre transcendent

Frunză verde, fulgi de nea
Pun punct la urarea mea. 

Mănaţi măi, hăă, hăăi! 



(Urarea se lasă completată cu plăcere!)







Un comentariu:

  1. Multumim pentru urare! Va dorim parinte, sanatate si inima sa va fie plina de bucurie!

    RăspundețiȘtergere