Să fim copii!

     

       Cine nu-şi propune astăzi să se perinde înapoi pe firul propriei vieţi, alunecând dezinvolt spre farmecul anilor copilăriei, nu mai are nimic într-însul din copilul care a fost cândva. Şi cum să nu fie mare pierderea, din moment ce timpul de atunci este în tabloul vieţii un fel de epocă de aur, unde despărţitura dintre vis şi realitate nu era, iar bucuriile mari nu erau pretenţioase, fiindcă plecau de la lucruri aşa de mici, precum bunăoară un simplu ciubuc! Ne încearcă pe noi cei mari astăzi inevitabil nostalgia! N-avem încotro! Cu ce să plătim preţul copilăriei ca să o putem recapitula măcar în parte? Cum să facem ca să mai revină ceva din noianul ei de farmec şi vrajă? Cum să ne cioplim sufletul aşa încât să recapete dimensiunile de altădată? Nu numai copii, ci şi noi cei maturi primim astăzi urări: La mulţi ani copilului din tine! Deci, el este încă în mine, undeva sub edificiul maturităţii mele. Trebuie să-l scot la iveală. Mă gândesc la gestul lui Isus de a aşeza un copil în mijloc şi de a le spune celor mari că numai cei ca el au acces în împărăţia lui Dumnezeu. 

     Când eram copil, eram aşa fără nicio contribuţie din partea mea, fără nicio sforţare. Dezinvoltura, libertatea, bucuriile, inocenţa, zburdălnicia, visările erau însoţitoarele zilnice ale sufletului meu, erau sufletul şi viaţa mea. Ca să fiu astăzi din nou copil, trebuie să mă dispun pentru un travaliu cu sufletul meu. Citesc în prima scrisoare către Corinteni ce spune sf. Paul referitor la asta: "Fratilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate!" (1Cor 14,20). Înţeleg că lipsa răutăţii din viaţa mea îmi recuperează chipul copilului din lăuntrul meu. Ce frumos e chipul copilului! Ce frumoasă este puritatea de pe acest chip! 

     Slavă Domnului că îi avem pe copii în mijlocul nostru, că putem, la chemarea lor, să coborâm din maturitatea noastră fadă şi adesea colţuroasă, ca să ne jucăm cu ei, ca să gândim cum ne sugerează ei, să vedem lucrurile cum le văd ei! 

      Copiilor din lumea întreagă le doresc bucurii mari şi tot mai mari, inimi pline de inocenţă şi vieţi departe de orice violenţă şi răutate. Iar nouă? Să ne descărcăm sufletul de răutate şi să simţim din nou savoarea unui suflet pe întinsul căruia domneşte puritatea şi seninătatea. Câştigul este cuantificabil doar spiritual şi el este mare. Simţim cu-adevărat că suntem copiii Tatălui nostru, apţi oricând de Împărăţia iubirii sale.