Isus vrea sa trăim

17 septembrie

În acel timp, ¹¹ Isus se îndrepta spre o cetate numită Naim. Împreună cu el mergeau ucenicii şi o mare mulţime de oameni. ¹² Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că era dus la mormânt un mort, fiul unic al unei mame, şi ea era văduvă şi multă lume din cetate o însoţea. ¹³ Văzând-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: "Nu plânge!" ¹⁴ Apoi s-a apropiat şi a atins năsălia. Cei care o duceau s-au oprit. Isus i-a zis: "Tinere, îţi poruncesc, scoală-te!" ¹⁵ Atunci mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Isus l-a dat mamei sale. ¹⁶ Toţi au fost cuprinşi de teamă şi au început să-l preamărească pe Dumnezeu, zicând: "Un mare profet s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a vizitat poporul său". ¹⁷ Vestea acestui fapt s-a răspândit în toată Iudeea şi în ţinuturile învecinate.

Meditează

Impactul pe care îl are moartea asupra noastră, atunci când o întâlnim, nu este de fiecare dată acelaşi. Puţin stăruim cu gândul asupra morţii noastre, deoarece semnalele exterioare ne ţin continuu la curent cu moartea altora. O viaţă întreagă suntem de fapt în poziţia de spectatori ai morţii altora. Reacţiile noastre sunt diferite pentru că una este moartea celor cu o viaţă împlinită, consumată în toate etapele ei, alta moartea prevăzută în cazul acelora care chiar nu s-au îngrijit de viaţă, şi cu totul altceva moartea survenită în floarea vieţii, aşa fără nici o explicaţie sau cauză precisă.

Evanghelia ne invită să facem parte virtual din mulţimea care forma cortegiul funerar. Fiul unic al unei văduve este dus la mormânt. Cum să se lase mângâiată o asemenea femeie? Ce cuvinte i-ar putea smulge amarul sufletesc? Cineva se apropie de năsălie şi opreşte marşul. Milă aveau cu toţii faţă de femeie, însă mila acestuia era incomparabilă. Nota evanghelistului trebuie să ne-o imprimăm în inimi: „Domnului i s-a făcut milă de ea”. Şi cum să nu i se facă? Cui nu i s-ar face? Firul unei vieţi a fost tăiat înainte de vreme, atunci ca şi în atâtea alte situaţii ulterioare. A avut milă Isus la poarta cetăţii de o femeie şi are milă mai departe de toţi acei părinţi ai căror copii intră prematur în mormânt. Trei învieri din morţi nominalizează evangheliile: Lazăr, fiica lui Iair şi fiul acestei văduve. Observăm că toţi trei sunt tineri. Isus  vrea ca tinerii să trăiască. El se pronunţă în favoarea vieţii, pentru că el este viaţa însăşi. Chiar în primul capitol din cartea Înţelepciunea lui Solomon citim „Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pierea celor vii”. Misterul morţii persistă oricât de departe ajunge cunoaşterea omului. De fapt, în faţa ei orice cunoaştere îşi atinge limita.

Tânărului mort i-a poruncit Isus să se scoale. Tinerilor timpului nostru le porunceşte acelaşi lucru, să se scoale, însă, dacă nu dintr-o moarte fizică, în mod sigur dintr-una spirituală. Nu numai răul fizic, ci şi cel moral este ucigător. Scularea poate fi totuna cu ridicarea din obişnuinţe vicioase, din dependenţe, din păcate stivuite pe conştiinţă şi nespălate cu anii. Mila lui Isus vrea să cuprindă orice suflet tânăr şi să-l încarce cu viaţă, cu adevărata viaţă.