Indignarea lui Isus

 

Evanghelia zilei

În acel timp, Isus spunea mulţimii: ³¹ "Cu cine să-i compar pe oamenii acestei generaţii? Cu cine se aseamănă? ³² Se aseamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: «V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns». ³³ Într-adevăr, a venit Ioan Botezătorul care nu mănâncă pâine şi nu bea vin şi voi ziceţi: «Este stăpânit de diavol». ³⁴ A venit Fiul Omului care mănâncă şi bea şi voi ziceţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor». ³⁵ Dar înţelepciunii i s-a dat dreptate de către toţi fiii ei".

 

 

Nimeni nu este privat de-a lungul vieţii de sentimentul că nu este pe placul celorlalţi, oricum ar proceda sau ar vorbi. Inconvenienţele şi criticile apar din te miri ce. Scurta evanghelie este o constatare tristă pe care Isus e nevoit s-o facă cu privire la reputaţia sa în rândul oamenilor. Generaţia de oameni în mijlocul căreia trăieşte este una simandicoasă, greu de satisfăcut. Pe orice registru ar aborda-o, rezultatul pare că e acelaşi: dezaprobarea. L-au asemănat cu Ioan pentru a-l contrapune puternic acestuia şi a-i exclude pe amândoi. Ioan era un ascet cu o viaţă austeră, torenţial în predicare, distant faţă de oameni. Nu era pe gustul lor! Trecea drept posedat. Isus, în schimb, este convivial, popular şi abordabil, cu o vădită înclinaţie de a petrece timp cu oamenii, de a sta şi a mânca împreună cu ei. Nici el nu era satisfăcător! Nici unul din cei doi n-a ajuns în topul preferinţelor. Când să se fi pomenit oamenii în pană de critici sau de bârfe? Şi cine să fi fost scutit de ele? Vrem noi de multe ori să ne cânte Dumnezeu în strună şi să facă aşa cum ne place nouă.

Putem să-i mulţumim pe toţi? A căutat Isus să facă pe placul tuturor? E chiar înţelept să urmărim febril asentimentul tuturor? Tânguirea din cartea profetului Isaia îşi găseşte o perfectă rezonanţă în cuvintele lui Isus: „Ce i-aş mai fi putut face viei mele, şi nu i-am făcut?” (Is 5,4). A stat la masă cu păcătoşii publici, fără însă să ocolească compania fariseilor; a vindecat şi a iertat. Mesajul lui, atât către primii, cât şi către ultimii, a fost acelaşi, cu precizările specifice, deoarece Isus a fost coerent şi nu a urmărit preferinţele ascultătorilor. Pentru toate acestea, a fost taxat drept „mâncăcios şi băutor”. Ultima propoziţie a evangheliei revelează un adevăr: înţelepciunii i se dă dreptate din partea fiilor săi; din partea celorlalţi, blamul. E înţelept să primim de la Dumnezeu doar ceea ce ne place?

Un cioban a fost întrebat de un trecător, ce vreme preferă cel mai mult pentru activitatea lui. El a răspuns că nu există vreme care să nu-i placă. Mirat, omul a cerut o explicaţie. Ciobanul i-a spus că ştie din experienţă că nu de fiecare dată primeşte ceea ce îi place şi de aceea a învăţat să-i placă mereu ceea ce primeşte. Ceea ce ne oferă Dumnezeu este bun, chiar dacă nu întotdeauna plăcut. Să găsim recunoştinţă pentru toate.