duminică, 13 ianuarie 2013

Botezul Domnului






Manifestarea Sfintei Treimi





    Cu sărbătoarea de astăzi, Botezul Domnului, încheiem minunatul timp liturgic al Crăciunului. Îl vedem cu ochii spirituali pe Isus Cristos coborât în apele Iordanului pentru a primi botezul pocăinţei. Am început timpul Adventului şi l-am parcurs cu însoţirea spirituală a marelui profet, Ioan Botezătorului. Încheiem timpul Crăciunului tot cu el. După ce a pregătit calea Domnului, ar părea să ne spună: de-acum mergeţi pe calea lui. Mie îmi revine să mă retrag. În mai toate mănăstirile din Nordul Moldovei este reprezentat în frescă evenimentul Botezului Domnului. Nu există un moment care să pună într-o mai puternică lumină grandoarea Botezătorului. Însă atenţia noastră este atrasă totuşi de umilinţa Unuia înscris în rândul celor care înaintau spre Ioan pentru a lăsa să cadă pe creştetul lor apa pocăinţei. Nu avea nevoie de botez şi nici de pocăinţă, însă a lăsat ca ele să se înscrie în misterul întrupării sale.

 Altfel decât la Naşterea sa, unde se face auzită doar vocea îngerilor, aici se implică persoanele dumnezeieşti ale sfintei Treimi, a Tatălui şi a Duhului Sfânt, pentru a-l revela pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, aici se exprimă Tatăl cu privire la Fiul: "Tu eşti Fiul meu preaiubit, în tine îmi găsesc toată bucuria" (Luca 3,22); aici pluteşte porumbelul pentru a exprima cuprinderea din partea Duhului Sfânt a întregii activităţi publice a lui Isus.
     Isus e Fiul lui Dumnezeu. Şi noi suntem fiii lui. Suntem, cum se punea în teologia dogmatică, fii în Fiul. Şi, în modul propriu fiecăruia, trebuie să ne atragem cuvintele Tatălui: în tine îmi aflu bucuria. Cât de plăcut este să ştii că prezenţa ta este spre bucuria unuia sau a altuia! Cât de minunat e atunci când conştiinţa ta îţi confirmă că  Dumnezeu îşi găseşte bucuria în tine, că îţi confirmă acţiunile, gesturile, cuvintele, realizările, ţi le susţine şi le transformă spre bucuria celor care intră în legătură cu tine!
    Am fost şi noi botezaţi cu un altfel de botez decât cel primit de Isus. Am fost botezaţi în numele sfintei Treimi, aşadar şi în numele lui, iar prin sacramentul botezului ne-am imortalizat identitatea creştină. Ne bucurăm pentru acest har pe care părinţii noştri, în virtutea credinţei lor, l-au cerut din partea Bisericii, îl rememorăm astăzi şi îi suntem recunoscători lui Dumnezeu!       

4 comentarii:

  1. Gelobt sei Jesus Christus!!!
    Danke schön für diesen wunderbaren Unterricht!
    Da, intradevar este minunat cand Dio isi afla bucuria in noi atunci cand facem vointa Lui.
    Dar tot Dio ne trimite incercari unde nu intotdeauna reusim sa ramanem fideli,umili si supusi.
    Cunosc o persoana care nu isi mai gasesc bucuria in Dio,deoarece tatal lui a murit cand el avea doar 6 ani si i se pare nedrept ce plan a avut Dio cu el.Stiu ca ce am scris nu are legatura cu Botezul Domnului dar am pornit de la ideea "in tine imi aflu bucuria"si ma gandesc ca in acest caz bucuria ar trebui sa fie reciproca!!!!
    Va doresc o saptamana binecuvantata!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, conexiunea ati facut-o chiar dumneavoastra, cu o remarca esentiala: "bucuria ar trebui sa fie reciproca". Sa conjugam in asa fel actiunile incat si Dumnezeu de noi si noi de El sa ne bucuram tine de o arta spirituala de a trai care se atinge greu. Exemplul indicat lasa la o prima auditie inmarmurita orice gura. Insa noi gandim si judecam prin comparatie. Pe scara graduala a raului nu stiu pana unde poate cobori cineva asa incat sa creada ca a ajuns la treapta cea mai de jos. In cazul de fata e un rau (raul si el e de mai multe feluri!) exterior lui. Il implica, dar nu este in el. Bucuria e in functie si de confortul afectiv uman. Insa este in dependenta absoluta de acest confort? Nu ma pronunt. Va salut cu bucurie!

      Ștergere
  2. Vă mărturisesc, spre ruşinea mea, că am aflat destul de ''târziu'' ziua botezului meu... din momentul aflării, am considerat acea dată, ziua mea de naştere pentru cer... Domnul îşi află bucuria în toţi cei botezaţi chiar dacă drumul fiecăruia în parte, e diferit, ba chiar de multe ori,nu-i presărat cu flori, alegerile noastre libere din această viaţă, sunt cauză de suferinţă pentru noi dar şi pentru cei din jurul nostru... Secretul bucuriei, rămâne in asumarea acestor alegeri şi în conlucrarea zilnică cu FRATELE NOSTRU MAI MARE... O putem face în rugăciune, intr-un dialog tainic cu CEL căruia nu I-a fost străină, suferinţa, ba chiar a cunoscut-o în toate aspectele sale... Bucuria să fie în noi, chiar şi atunci când totul pare că se prăbuşeşte... Nimic nu-i mai de preţ decât IUBIREA LUI... dacă o avem, avem bucurie, pentru că EL, DOMNUL se bucură în noi...

    RăspundețiȘtergere
  3. Gelobt sei Jesus Christus,
    multumesc pentru raspuns.
    Se poate discuta mult pe aceasta tema dar raspunsul il stie doar Dio.
    Suntem muritori. De ce unii mor tineri ,unii mai batrani ?Raspunsul tot la Dio este.
    Eu cred ca arta spirituala nu e greu de atins atata timp cat nu ne pierdem Speranta.
    Intotdeauna dupa Furtuna apare Soarele.Si chiar daca Viata noastra este intro continua Furtuna sa nu ne pierdem Speranta ca in imparatia lui Dio vom avea parte numai de Soare!!!
    Toate cele bune!!!

    RăspundețiȘtergere