sâmbătă, 1 decembrie 2012

Advent, Advent





Arde prima lumânare...





    
   Am aprins în această seară prima lumânare de la coroana Adventului, numită şi lumânarea Profetului. Păşim în farmecul spiritual al acestui minunat timp dinaintea sărbătorii Naşterii Domnului. Mă bucur să văd pâlpâirea blândă a acestei lumânări şi lumina pe care o emană în camera mea. Lumina ei nu este ca acea a becului sau a neonului: rece, uniformă, statică, ci una plâpâindă, discretă, liniştită, tandră. Ea mă cheamă în apropierea ei pentru a-mi lumina faţa şi a mă încălzi. În preajma ei, încerc să văd care este mesajul pe care mi-l aşază uşor pe inimă în această primă duminică a Adventului. Împreună cu Profetul, în care văd sinteza tuturor profeţilor şi a profeţiilor lor, mă pun în aşteptarea Mântuitorului. Nu cer să fiu deja iradiat de lumină. Mă mulţumesc acum cu o singură lumânare arzândă. În mine vreau să trezesc aşteptarea dintru începuturi a celui care vine să mă răscumpere de păcat, şi privirea atentă asupra timpului umplut de atâtea obscurităţi dinanitea venirii lui pe pământ. În lumina săracă, dar cu neputinţă de neglijat a primei lumânări, încerc să pun în prim planul conştiinţei mele umbrele sufletului meu, slăbiciunile care sunt parte din mine şi cu care mă însoţesc în această viaţă; să-mi accept părţile obscure. Lumânarea profetului îmi spune că trebuie să trezesc în mine speranţa că Dumnezeu se va folosi într-un fel sau altul şi de aceste umbre ale interiorului meu şi le va aduce în raza luminii sale purificatoare. Lumânarea profetului mă învaţă că în viaţă trebuie să mă mulţumesc şi cu puţin, că nu există doar zile complet luminate, că încrederea mea în Dumnezeu ar putea să diminueze mult în ceasul greu suportabil al încercărilor, dar că nu are voie să se întrerupă, să se stingă cu totul nici chiar când misterul semiobscurului este atât de copleşitor.
    Mă alătur creştinilor de pe toate meridianele pământului şi celor care îmi citesc rândurile, în aşteptarea activă, dar nu agitată, a Celui care vine la noi. Încep acest timp binecuvântat al Adventului cu dorinţa de a căuta să-mi educ simţurile şi vederea ochilor. Îmi dau seama că în acest timp fermecător îmi sunt solicitaţi foarte mult ochii. Sunt atâtea luminiţe care vor să fie văzute şi admirate. Dar nu am voie să uit, mai ales în această perioadă de persistenţă a întunericului, că ochii mei sunt solicitaţi să vadă: să vadă esenţialul, să vadă lumina, oricât de mică ar fi ea într-un om sau altul.  
Advent binecuvântat tuturor!   


(Un cântec liturgic foarte des auzit în timpul Adventului în spaţiul germanofon)
Wir sagen euch an den lieben Advent!



6 comentarii:

  1. Un ADVENT BINECUVÂNTAT de DOMNUL, BUCURIA VENIRII SALE să ne umple inimile de lumină şi iubire...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va va umple inima acest Adevent de o asteptare linistita, rodnica a celui care vine la noi cu toata iubirea cerului! Va salut cu drag!!! Maranatha!

      Ștergere
  2. Inca de mic copil am perceput Adventul ca pe ceva magic. M-a fascinat acea luminita care ardea in intuneric si era o bucurie sa merg la biserica. Iar la sfarsit cand toata lumea canta Ingerul Domnului mi se parea ca acela ar fi cel mai tainic si cel mai fericit moment al existentei mele: eram doar eu si Isus. Oamenii alcatuiau pentru mine un mare cor menit sa-mi sporeasca bucuria. Si astazi Adventul imi aduce bucurie si liniste, dar in acelasi timp, la un nivel mai profund, ma intristeaza: ma face sa ma gandesc la toti cei dragi care astazi nu mai sunt, la tot ce a fost frumos in copilarie, imi aduce un dor si o durere care in fiecare an se trezeste la viata... si imi doresc sa ramanem doar noi doi, in intuneric, cu acea lumanare aprinsa pe care incerc sa o fac cat mai vie si in sufletul meu! Desi astazi, la nivel exterior mai ales, Adventul poate fi marcat si de alti factori precum colinde, coronite dar si de o mare agitatie profana, pentru mine va fi mereu acea intalnire intima dintre om si Dumnezeu, acea bucurie de nesters ce ramane vie in suflet!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am recitit cu placere aceste ganduri intime impartasite noua. Da, Adventul ascunde ceva magic. E esential, cum scrii, ca dincolo de profanul care copleseste astazi acest timp premergator Nasterii Domnului, sa ramane intimitatea dintre om si Dumnezeu, ca o bucurie "de nesters ce ramane vie in suflet". Sa ai parte in sufletul tau de Adventul de "altadata" cu aceeasi esenta spirituala si astazi dupa stratul de ani care te desparte de acea perioada "misterioasa".

      Ștergere
  3. Elena Hanselmann2 decembrie 2012, 22:09

    Gelobt sei Jesus Christus!!!

    Frumoasa meditatie despre prima Duminica din Advent!!!
    Pentru ca am avut posibilitatea sa vin in Tara ,astazi am asistat la o frumoasa Liturghie Catolica in satul meu natal.
    La sfarsitul Liturghiei Parintele dupa citirea anunturilor ce priveau comunitatea a facut un apel la Parinti si Copii ca in timpul Adventului sa vina cat mai des la Biserica (Liturghia fiind la 6.30).
    Imi amintsc cu drag acum ce frumos era Adventul cand eram copil,Biserica era plina pana la refuz ,si erau niste Ierni grele si geroase cu multa Zapada,Tatal meu se trezea devreme sa faca drum prin Zapada el fiind si Clopotar.Nu imi mai aduc aminte daca era si atunci Coroana de Advent ,dar Cantarile si Timpul acela de asteptare (cat il percepeam eu ca si Copil)parca era altceva decat acum.Era tare greu sa ne trezim de dimineata ,dar dupa ce ne intorceam de la Biserica totul era parca mai frumos .
    Daca as avea posibilitatea sa ma intorc in copilarie as faceo doar pentru Advent!!!!

    Ne spun Profetii rand pe rand ,Ca Domnul vine in curand,
    Ca,dupa planset si suspin,Indata timpuri bune vin.

    Dispare noaptea asadar,Si zorii zilei noi apar;
    Cand norii-l ploua pe cel drept,Se sting tristetile in piept.

    Cand ai venit Isuse,-ntai Si-ai vrut in lume sa ramai,
    Nu ai venit sa pedepsesti,Ci sa alini,sa mantuiesti.

    Dar vei veni cu Sfintii Tai din nou,sa-i judeci pe cei rai
    Si-n focul vesnic sa-i arunci,La chinuri grele si la munci.

    Si,totodata celor buni vei aseza pe frunti cununi.
    La judecata de apoi Isuse-ndura-te de noi.

    Caci noi dorim,dorim nespus Sa Te privim in ceruri sus.
    Vederea chipului tau Sfant sa se prefaca-n vesnic cant.
    Amin!!!
    Va doresc un Advent binecuvantat!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, din camara sufletului, Adventul scoate la lumina amintiri de pret. Desi ma gandesc ca pe firul timpului, sunt un om mai recent decat dumneavoastra, pot sa consimt la aceste ganduri si sa imi vad "adventurile"copilariei tot in aceste cadre: trezirea de dimineata, zapada proaspata pe care o bateau pasii mei spre biserica si frigul de afara care totusi nu reusea sa "ma raceasca", si, in cazul meu, coroana de advent din biserica. Era frumos pentru ca era un timp legat de Dumnezeu. Lipsea mult din vraja culorilor si a muzicii de astazi. Era o asteptare sobra. Stiam ca are sa vina Craciunul si ca toata minunea lui o simt in biserica cu toti crestinii satului si cu colindul nostru. Va multumesc pentru postarea acestor ganduri. Advent plin de pace si caldura va doresc si o lumina crescanda in suflet, asemenea celei de la coroana Adventului. Advent, Advent, ein Lichtlein brennt, erst eins, dann zwei, dann drei, dann vier! Cu bucurie!

      Ștergere