sâmbătă, 2 iunie 2012

Puterea rugăciunii

    
Greutatea rugăciunii



        Louise Redden, o femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu privirea de om învins, a intrat într-o zi la băcănie. S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil şi l-a întrebat dacă nu ar putea să-i dea şi ei pe datorie câteva alimente. I-a explicat cu glas uşor că soţul ei era foarte bolnav şi că nu putea munci, şi că aveau şi şapte copii, care trebuiau hrăniţi. John Lohnghouse, băcanul, a privit-o de sus şi i-a cerut să părăsească imediat magazinul său. Având însă în gând nevoile familie sale, femeia i-a mai spus: „Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea.” John însă îi spuse că nu-i poate da pe datorie pentru că nu are credit deschis la magazinul său.


       Lângă tejghea se mai afla încă un client, care a auzit discuţia dintre cei doi. Clientul făcu câțiva paşi înainte şi îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa. Băcanul răspunse parcă în silă: „Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie?” Louise a răspuns: „Da, domnule.” „O.K.” spuse băcanul, „atunci pune-o pe cântar şi eu o să-ţi dau marfă de aceeaşi greutate cu lista dumitale.” Louise, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geantă şi scoase o bucăţică de hârtie pe care scrise ceva în grabă. Apoi puse cu grijă bileţelul pe cântar, cu privirea tot aplecată. Ochii băcanului şi ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cîntarul stătea înclinat în partea cu hârtia. Băcanul, privind la cântar, s-a întors uşor către client şi îi spuse mormâind: „Nu-mi vine să cred!" Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, aşa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încăput nimic. Băcanul şedea privind cu dezgust. În fine, smulse bucăţica de hârtie de pe cântar şi o privi cu mare uimire. Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci era o rugăciune, care spunea aşa:
      
 Iubite Doamne, Tu îmi cunoşti nevoile, aşa că eu le pun în mâinile tale.
    
      Băcanul îi dădu femeii alimentele şi privea în continuare tăcut, înmărmurit. Louise îi mulţumi şi plecă din magazin. Celălalt client îi dădu băcanului o hârtie de 50 de dolari şi îi spuse: „A meritat toţi banii!” Numai Dumnezeu ştie ce greutate are o rugăciune.
 





(Sursă necunoscutā)



5 comentarii:

  1. lidia mesaros3 iunie 2012, 17:01

    Abia azi, dupa "Greutatea rugaciunii" m-am hotarat sa va scriu si sa va multumesc pentru contributia dv. la trairile sufletesti pe care le-am simtit in timpul pelerinajului din luna mai, la modul in care m-ati facut sa reflectez ulterior la ipostazele Maicii Sfinte, la cuvintele, gesturile, privirile si lacrimile unui adevarat PREOT.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multumesc pentru impartasirea acestor ganduri! Ma bucur ca ati fost cu cei din grup! Au fost multe trairi sufletesti legate de Sf. Fecioara Maria care va raman ca o comoara interioara! Da, au fost pentru mine clipe intense de bucurie! Imi ramane si mie sf. Liturghie in suflet. Am asteptat intalnirea si m-am bucurat de comuniune! Zile cu pace si multe haruri de la Domnul intregii familii!

      Ștergere
  2. Cat de simpla, sincera si puternica e aceasta rugaciune! Dumnezeu nu are nevoie de expresii sofisticate, cuvinte alese, discursuri intregi, justificari etc. El oricum stie totul despre noi. Trebuie doar sa asezam viata si sufletul nostru in mainile LUI.. Sa invatam inca o data sa ne rugam, asa cum o faceam cand eram copii: sincer, simplu, deschis...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asa este Cornelia. Sincer, simplu si deschis. O triada de care nu avem voie sa facem abstractie cand vorbim cu Dumnezeu! O seara frumoasa iti doresc, tie si familiei intregi!

      Ștergere
  3. citind istorioara cu rugaciunea, mi-am permis sa interpretez ultima propozitie asa ... stie si Dumnezeu dar stim si noi greutatea unei rugaciuni... cat de greu si cat de mult ne costa uneori sa ne umilim in si prin rugaciune... insa eu vreau altceva sa scot in evidenta.. greutatea unei rugaciuni o simte cel flamand cand primeste o bucatica de paine, un pahar de apa cel insetat, o haina cel sarac, un zambet sau un sfat cel care e pe punctul de a o sfarsi cu toate, bucuria unor soti care afla ca vor fi in sfarsit parinti si lista poate continua... sa nu fi stiut sf Monica greutatea rugaciunii sale pt Augustin?! Rugaciunea vorbeste despre neajunsurile si nevoile noastre iar ,,o masura plina, scuturata, indesata si cu varf va fi turnata in desaga voastra, caci masura de care va folositi voi pentru altii va fi folosita si pentru voi''(Lc 6, 38) dezvaluie bunatatea si atotputernicia Tatalui ceresc.

    RăspundețiȘtergere