Densitatea evangheliei acestei duminici este evidentă, arhitectura relatării vindecării orbului din naştere, complexă. Minunea este, la fel ca în duminica precendentă, nu doar o simplă minune, ci un semn: Isus vrea ca oricine să primească un adevăr esenţial despre identitatea lui, să consimtă la cuvintele pe care el le rosteşte despre sine: Eu sunt Lumina lumii! (Ioan 8,12) În lumina lui, fiecare om ajunge la adevărata vedere a propriei persoane, a realităţii înconjurătoare şi a lui Dumnezeu. Orbul a venit pe lume cu o deficienţă, despre care Isus spune că nu este neapărat un efect al păcatului. Dacă avem o altă viziune despre cei cu infirmităţi sau cu handicap, răspunsul lui Isus ar trebui să producă o reformă de concepţie în noi. De data aceasta, Isus nu se mulţumeşte doar cu forţa cuvântului său. El "operează" vindecarea. Se foloseşte de pământ şi de salivă, îi unge ochii cu tina rezultată din ele şi-l trimite să se spele.
În jurul vindecării miraculoase se declanşează o adevărată forfotă. A avut loc cu-adevărat minunea? E chiar el orbul din naştere? În mod repetat îşi afirmă bărbatul vindecarea, fără să primească credibilitate. Sunt interogaţi şi părinţii ca să se constate că miracolul s-a petrecut cu copilul lor. Declaraţiile fostului orb cu privire la Vindecătorul lui provoacă perplexitate şi disensiune. Cel care îl vindecă nu e deloc un păcătos, cum afirmă fariseii, ci un Profet. Şi adevărul despre identitatea lui nu se opreşte aici. Reîntâlnindu-l, Isus nu-i cere să rămână informat cu privire la el, ci să creadă în El.
Crezi tu în Fiul Omului? Crezi tu în Lumina lumii care este Isus Cristos? Adevărata vedere nu-i este acordată celui care ştie multe - să însemne acest "multe" chiar şi cunoştinţe de Evanghelie - ci celui care crede mult. Orbul din naştere se bucură de o vindecare progresivă. El vede lucrurile materiale, vede oamenii şi fenomenele. Înţelege că cineva important a săvârşit o minune cu el. Însă abia în faţa lui Isus, ajunge să vadă cu adevărat cine este el: Lumina lumii.
Credinţa pe care o avem, aşa cum spunea cineva, nu este o acceptare oarbă, ci încredere cu vedere.
Episodul vindecării, în regia lui Franco Zeffirelli.